dav

Din ochii mei cad stele, în ochii tăi e fum
Un univers în ele, un singur gând pe drum.
În inimi arde cerul, în minți e iar potop
Din ochii mei cad stele
Și nu le pot pune stop.

Fărâme alb-albastre de glezne mi se prind
În petice de piele și dor fără alint
Se rupe timpul iarăși, când doar eonii cad
De sus, peste zăpadă îngerii-mpart jihad.

Nu-s limbi de foc ce simți, nici săbii înfierate
Sunt numai stele-n seară, când trupul ți se zbate
Când tot ce vrei e de demult cerut
Din ochii mei cad iele, așa ca la-nceput.

Și nu te mai răzbun, 
Nici peste mâini să-mi las
Un singur gând acum,

Un drum și-un singur ceas…