DSC_0495
Te-am așteptat. În nopți și zile și luni fără dezvăț.
Și-nnegurată era zarea căci fără-a ști
Mi-ai ocolit în mersu-ți calea.
O umbră așezată-n băț.
Te-aș fi certat, dar numai întuneric
Se-adună iarăși a furtună gândul.
Te-ai răzgândit și pasul tău vremelnic

Trecu peste grădini neașteptându-și rândul….

Poteci nescrise brăzdează a mea frunte.
De-acum, numai poeții ne mai știu;
Fărâme vesele și triste, dară mute
Cocori ce ne rotim, fără a ști de Dumnezeu.

Hai, treci din nou și praguri, vămi și ceruri
Până mai ieri, tot vesel îmi cântai.
De la fereastră murmură a nemurire aburi
Când dincolo de gard pe nume mă strigai.