IMAG0036

Da! Recunosc, nu m-am prins de la început. Dar, dacă aș fi făcut-o, despre ce aș mai fi scris acum????

IMAG0112

De ceva vreme sunt în Bușteni. Cum am ajuns aici e foarte puțin important. Pentru că, oricum, Țara din Țara Mea e făcută pentru mine, în așa fel încât, să nu ratez nicio experiență, să nu cumva să nu am în palmares, un curcubeu de locuri despre care să pot scrie sau povesti, la un moment dat.

IMAG0058

Cert este că, experiența Bușteni mi-a adus tot felul de momente. Sau de culori. Sau de…lumini. Dar nu din cele pentru care venisem. Ci, din cele pe care le visasem multă vreme. Atât de multă, încât, acum, când le are, nici nu mi-am amintit din prima de ele.

IMG_20150920_125510

Locul ăsta are multe amintiri. Parcă are un fel de sac mare, întocmai ca cel al lui Moș Crăciun că tot e sezon, în care strânge amintirile oamenilor. Aici, mi-am dorit odinioară să trăiesc, cel puțin o bucată de viață. Aici, simt că respir cel mai bine. Aici, m-am îndrăgostit iremediabil de ceea ce urma să devină, fără să știu atunci, iubirea vieții mele. Aici am fost cerută prima dată, de soție. Aici am ajuns să lucrez și să creez. Aici am cucerit, pentru prima dată, cel mai înalt vârf al meu. Aici, m-am rugat printre nori, pentru viața cuiva. Și aș putea continua. Pentru că, aici, muntele ăsta de peste drum de geamul meu, vorbește cu tine. Și, face în așa fel încât, din neclintirea lui, tu să înțelegi ce ai de înțeles.

Da, locul acesta e mai mult decât o poezie frumoasă. E un colț de cer, brăzdat de nori, cețuri și fumuri. E o rămășiță de veșnicie încastrată în rocă dură, presărată cu căpițe, frunze galbene, fulgi de nea și clopote ce răsună dintre stânci.

IMAG0121

Acum sunt în stare să pun toate astea pe hârtie. Să îmi beau ceaiul dimineața, cu ochii ațintiți către creste înalte și înaintași. Apa aceasta care aleargă la vale prin fața casei mele de acum are memorie! Duce cu ea, gânduri, speranțe, povești, istorii și, din păcate și gunoaie. Acum, însă, mai duce cu ea și cartea mea de vizită. E un sentiment plăcut să constați că poți lăsa ceva prin locurile prin care treci. Și nu, nu gunoaie ci fapte bune, trăiri și…rânduri.

IMG_20150907_093335

I-am văzut straiele acestui colos de piatră, în diferite ipostaze. Mereu am știut că toamna coboară din munți, prin grădinile oamenilor. Acum, însă, am văzut asta cu ochii mei. Peste vară, stă acolo, cocoțată pe creste, la taclale cu sora ei mai înțepată, iarna. Aceasta din urmă, abia așteaptă să-i plece musafirele mai tinerele, primăvara și vara, să poată sporovăi în liniște cu sora ei mai mică, toamna.

IMAG0050

Când, însă, se satură și de ea, o ușuie către grădini, iar toamna, în goana ei, își etalează de pe creste, rochiile multicolore. Apoi se așterne nestingherită prin ogrăzi, ca și cum, și-ar fi ocupat tronul de drept acolo, de când e lumea și pământul.

IMAG0045

Acum e rândul iernii să-și facă apariția. Dar, în nemărginita ei milostivire, se lasă încă așteptată, pentru ca toamna să-și arate și straiele mai ponosite, nu doar pe cele plinde de culori. Așadar, o aștept cu nerăbdare, să-i văd furia și nerăbdarea cu care va alerga să șteargă orice urmă a surorii ei, de prin grădini.

IMAG0125

Oare cum se face că toate dorințele pe care și le pun oamenii, ajung să se îndeplinească fără ca ei să-și dea seama și, de regulă, exact atunci când uită de ele? Da, sunt de ceva vreme la munte. Și nu mă satur să privesc, să admir, să mă minunez și să…descopăr. Inițial credeam că descoperirea asta e exterioară mie, că am multe de aflat despre brazii argintii, stâncile cu chipuri umane, vânturi turbate, istorii ce se vor îngropate și oameni de tot felul. Dar… descoperirea mea miraculoasă nu asta e. Ci una care mă vizează și care mă face să aflu lucruri despre mine, în relație cu fiecare dintre ipostazele de mai sus.

IMAG0115

Mereu am spus că suntem mai mult decât ceea ce cred alții despre noi și ceea ce facem, în raport cu ce ne înconjoară. Acum am mai avut o confirmare. Pentru că tot ceea ce îți este dat să trăiești, nu este ca să afli lucruri despre alții ci, despre tine. Și am aflat!

Da, uneori, oamenii primesc ceea ce își doresc. Și da, doar uneori, pot fi foarte bucuroși de ce au primit, chiar dacă vine târziu.

Sunt la Bușteni! Iar dimineața, beau o cană cu ceai fierbinte pe balcon, cu ochii bine înfipți într-o pădure de brazi, contemplând eternitatea pietrificată de deasupra ei și respirând…veșnicie. Așa cum mi-am dorit odată!

IMAG0067

PS: Unde sunt paharele cu picior în povestea asta? Well… stay tuned! :)

IMG_20151025_173530