– Cobori?
-Urcam. Ce bine te vedeam…
-De la fereastră-mi pari cam mic
Un fel de fulg ușor,
De pus în plic.

-Hai, ce faci, urci și tu?
-Cobor acum! Mai bine… vino tu!

Aseară mi-am întors din urmă ceasul
Să-ți prindă între zale astăzi pasul.

-Hei, mândro, iarăși cauți zei?
-Doar imitații, baby,
Cu fulgere în ochii mei.

-Când am să te mai văd?
-Dar ce, nu știi?
Când tu cobori
Eu urc
Și pe-aceleași trepte vii.

-Ce taine răscolești, ce cețuri,
De printre voaluri te privesc tăcut.
Și dezlegată de ai fii, în versuri
Tot între stații aș fura
Un veșnic, nesfârșit sărut!