Myosotis nu e doar o floare. Cazuse dintr-un raft cu carti prafuite, fix in mana care trebuia. Dar Myosotis ar fi stat mult si bine acolo, pe raftul ei de n-ar fi fost cutremurul ala. Acum… ce-i pasa ei de cutremure daca toate cartile de pe raft ar fi putut sa stea la locul lor?

Myosotis iubea. In sfarsit s-a dat jos de pe raft ca sa iubeasca. Pentru nimic in lume n-ar fi coborat de pe raftul ei unde era mangaiata in fiecare dimineata de razele soarelui si spalata in lumina lui. In schimb…Myosotis invatase ca exista si altfel de caldura care sa-i regenereze clorofila. Si pentru ea hotarase sa se lase prinsa in mana in care ar fi trebuit sa ramana o viata.

Acum…Myiosotis vedea copaci crescand, flori umplandu-se de parfum si imbatand oamenii. Ce sa faca ea, caci in betia lor calcau peste vieti si zambete… Myosotis nu voia asta. Celelalte flori si carti de pe raft puteau face ce voiau ele dar ea era rupta dintr-o stea veche si albastra iar stelele cu coada lasa doar bucurii in urma. Ce sa faca Myosotis cu parfumul florilor, amestecat cu mireasma cea grea a paginilor prafuite?

Oare va afla Myosotis vreodata de ce, din toate cartile si din toate florile, in timpul acelui cutremur, mana aceea o prinsese tocmai pe ea? Dar oare ii pasa de ce? Myosotis cunoastea taine mai inalte…cum ar fi secretul focului…cum sa se intrebe ea lucruri atat de..pamantesti si inexplicabile?

Myosotis era o cometa. O cometa cu coada albastra, nascuta dintr-o stea veche, prinsa in mana care trebuia, in urma unui cutremur care daramase un intreg raft de carti parfumate.