Când ai să înțelegi
Că nu există regi
Și nici chiar mândrul soare
Fără umbră și răcoare,
Când ai să te închini
La coroane fără spini
La suflete murdare
Fără cocoși în zare
Când ai să nu regreți
Nici pași, nici nopți, nici vieți
Nici drumu-ntortocheat
Ce te-aducea în pat,
Când ai să mai renunți
Să-ți cânte-n zori prea mulți
Și suflete și zei
Și porți și-acele chei
Ce iei și le arunci
În zloată, peste munți
Când zarea-ți va fi marea
Sărutul, împăcarea
Când tot va fi firesc
Vei spune.
Te iubesc.