20150225_110421

O vreme pentru fiecare lucru important din viața ta. O vreme pentru joacă. Una pentru învățare. Alta pentru distracții. O alta pentru maturizare. Una pentru suferință. Alta pentru dureri. O cu totul alta pentru respirat. Una nouă pentru zâmbet. Una pentru bucurii. Alta pentru împliniri. Încă una pentru învățat. Una pentru răzvrătiri. Alta pentru reconfirmări. Alta pentru stabilitate. Alta pentru recunoașteri. O alta pentru copii. Alta pentru altfel de școală. Una pentru nepoți. Alta pentru concerte. Alta pentru a primi flori și cadouri. Alta pentru a le oferi. Alta pentru exuberanță. Pentru retrăiri. Pentru altfel de atingeri. O vreme pentru plantat copaci. Una pentru despărțiri. Alta pentru oameni noi. Una pentru împăcări.

Sunt tot felul de vremuri…unele mai vechi, altele care te iau așa, ca tăvălugul cel mare, pe nepregătite. Dar, pentru toate e vremea lor. Atunci când ele și-o cer, nu când ți-ai dori-o tu. Atunci când ele se coc, nu când le aștepți tu. Chiar dacă le aștepți demult.

Dar, indiferent de ce fel de vreme este cea în care te afli, este o vreme care se potrivește mereu, peste oricare din cele de mai sus. Vremea pentru scris nu trece niciodată. Și asta e vremea pe care o iubesc cel mai mult. Pentru că, indiferent de vreme, cea pentru scris se suprapune până la identificare, cu toate celelalte vremi. Sau vremuri. Sau…stări.

Într-o viață de om, le petrecem pe fiecare. Și, prin fiecare trecem. Într-o viață de om le învățăm pe fiecare, cu vârf și îndesat. Unde rămân? În suflet. Cicatrici mutilatoare de personalități. Desene abstracte ale destinelor. Dar dincolo de asta…unde rămân? În orice lemn e un semn….

Scrisul este vorba lemnului. Dintr-o eră în care scrisul însemna scrijelitul chipului lemnos, transformat în coală, cu o creangă plină de seva unei vremi frânte. Asta e scrisul. Iar când creativitatea adusă în zbor, în suflet de către Muza ta (sau Muzul…după caz) se transformă în pagini întregi, încrustate cu bucăți din suflet, atunci știi că ai lăsat semn. Prin lemn, despre vreme și vremi. Atunci lași veste că ai trăit. Atunci nu vei fi uitat.

Adună lemn.
Adună semn.
Și cheamă adunarea…

La mulți ani, mie!