Om cu inimă de lemn
Fără soare, fără semn
Fără lacrimi și sudoare
Fără spini în loc de zare…

Om cu inima de piatră
Nu mai ești ce-ai fost odată
Pâinea iarăși se desface
Piatra-n loc nu se întoarce.

Om cu inima de gheață
Fără zei și fără viață
Drum să ai și cale dreaptă
Către cine te așteaptă.

Căci din soare și mult verde
Sufletu-mi de-acum te pierde
Inima în loc te lasă
Fără dor și fără casă.

Și din toate câte-au fost
Om și soare fără rost
Piatră, zei și răstignire
Scrum se toarce din iubire.

Și în loc de oi mai sta
Nu voi ține calea ta
Piatră, praf de s-o alege
Înspre tine s-or culege.

Om cu inima de foc
Ce în lume n-ai noroc
Nici gândul să nu te lase
Inima în loc ți-o coase.

Iar spre toamnă, mai târziu
Vei vedea ce am să-ți fiu
Om cu inima de fier
Nici tu demon și nici înger!


Copyright: Anizaima 2015