IMGP6868a
În ultima vreme am constatat o chestie…toată lumea trimite urări, aleargă prin magazine de nebună, fără niciun pic de feeling. Comercial, până în măduva oaselor. Așadar nu mă voi alătura lor cu postări cu clopoței, reni trași de sănii and so on.

Nu sunt chiar în mood-ul pe care ar trebui să mi-l confere o astfel de sărbătoare. Mi-am dorit tare mult să fiu lângă un prieten drag, dar nu s-a putut. Că na, așa e în tenis. Pe lângă asta, oamenii cei mai apropiați sufletului meu sunt, evident, lângă alții. Că, tot așa e doar în tenis. Alegeri prea puțin inspirate în prag de sărbători și pe care, deși mi le-am asumat, nu le voi înghiți vreodată.

Dar nici asta nu e motivul pentru care nu sunt în mood-ul de Crăciun. Ci, faptul că aș fi vrut să am un interior mai vesel. Nu că aș fi tristă acum. Ci doar că vroiam să simt bucuria prin pori. Și nu se simte așa. Se simte că e prea puțin. Mult prea puțin. Am oameni care mă iubesc, la un lung de braț. Uneori se pare că nu asta contează. Nici pietrele prețioase pe care le primești cu astfel de ocazii. Nici goana nebună prin tot felul de locuri, nici statul în bucătărie printre sarmale și cozonaci. Dacă acum eram pe drum, spre orice destinație din țara asta aș fi simțit bucuria prin pori. Dacă goneam cu 180km/h și alergam prin zăpadă, cu siguranță aș fi râs cu gura până la urechi acum. Așa…nici colindele nu mi-au trezit spiritul de sărbători.

Ci, culmea…două portocale puse în punga cu cadouri…ca pe vremuri când mama avea grijă să țină minte că pentru fata ei, orice cadou ar primi, nu ar fi Crăciun fără acele două portocale. Nu, n-a uitat în niciun an. Portocale și pijamale. Azi, după atâția ani, cineva a pus două portocale în cadoul meu de Crăciun. Așa, ca să nu uit că e și mama cu mine. Ca să nu uite nimeni că, orice ajun de Crăciun aș petrece de acum încolo, mama e și ea acolo…

Dincolo de asta…eu nu știu cum arată clar un Crăciun minunat pentru mine. Am doar frânturi din alte vremuri. Pe care, odată cu Crăciunul ăsta vreau să le las în urmă. Pentru că, măcar de la anul încolo să fiu în mood-ul de Crăciun, în fiecare an. Nu vreau să-mi fac retrospective și analize. Am avut timp un an întreg să îmi analizez fiecare pas. Mulți au fost făcuți greșit. Tare greșit. Alții, tare inspirați. Dar, again, mi i-am analizat atunci. Acum e vremea unor alte analize. Acelea în care se scriu cărți, se țin jurnale, se fac planuri, se pun pe hârtie, se rup bucăți de Eu de care trebuie să te desprinzi and so on. Această Isa trebuie să zboare de acum! Crăciun Fericit, anul viitor, Isa!