large

Mergeam desculţi, peste poteci şi zări
Cadenţe doar de pânze albe
Rupte pe margini, brodate cu albastre flori
Pe sub mesteceni deşiraţi, doar cruci şi salbe.

Şi n-aveam rost. Tăcere peste zei.
Tot număram din ceasuri, limbile străine
Ne regăseam mereu, în nişte cuşti cu lei
Muşcând din lacăte, din ce în ce mai fine.

Era târziu. Când paşii i-am întors.
Perdeaua nopţii căzuse-n foc şi scrum.
Ne-am tot zâmbit, crezând că fără rost
Şi-am ascultat, acelaşi cântec trist,
Ce ne croise drum.

Călcam din mers, al roţilor tangaj
Spre ceţuri ne purtarăm încă o dată gândul.
Eram din vreme-n vreme, departe de oraş
Acolo unde numai zânele-şi deşiră-n întuneric, cântul.

Te-am ascultat. Şi fiecare pas de-al tău
Spărgea hotare, peste care n-ai trecut.
M-ai luat de mână, vechi menestrel tăcut
Şi-n ochi ai înnodat, şi mersul meu,
De-al tău.

Mergeam desculţi de-acum
Peste poteci şi zări
Doar umbre cadenţate, înveşmântate-n alb.

Aceleaşi pânze ce peste soare alergau
Sunt azi deasupra, zâmbindu-i Lumii, cald.

Sursa foto: http://o9noapte.wordpress.com