orion
Când crapă Timpul şi uneori se frâng

Lângă-ale noastre ploi, doar gene de răbdare
Neobosiţi ne ducem, pe creste căutând
Paşi ce alină şi caută-alinare.

Ne ştim, de mii de ani.
De-atunci tot căutăm

Să sufle peste frunţi în cântece suave
Briza tăcută, a liniştii din munţi
Ce nicăieri în lume, alt substitut, nu are.

Şi taci.
Căci din tăceri şi gânduri
Îţi naşti tu iarăşi mersul.
În ochii tăi respiră şi stânci, şi vânt şi rânduri
În ochii mei, trăieşte Universul.
Iar de nu uiţi, că nicaieri te-aduce
Neostoita sete de timp vremelnic răscolit
Peste lumini şi umbre, răbdarea ta aduce
Un dram de-nţelepciune
Ce râde-n asfinţit.

Sunt stea şi umbră
Flacără nestinsă.
Eşti stea şi urmă
În podul palmei mele, prinsă…

Şi verdele-ţi respiră
Albastrul cer înalt
Căci dintre vechi păcate
Doar nerăbdarea ne-a trădat.
Insă atunci când noaptea
Îţi susură-n ureche
Poveşti de altădat
Tu să nu uiti o clipă
Că-n lumea asta veche
Doar noi şi cerul vesel

Cu norii am dansat….