Convex_Mirror_by_Perth_Fallen_AngelStii, eu n-as putea functiona ca tine, imi spuse intr-o zi, oglinda.  O priveam minute in sir, o auzeam cum imi picura in ochi cuvinte pline de intelesuri. Si totusi…cum adica…asa ca mine? Exista un fel anume in care eu functionez si altii nu? Acest ca mine, nu include functionarea normala, fireasca a fiecarui suflet? Adica sunt altii care atunci cand stiu ca au pentru ce suspina nu suspina si cand nu se pot bucura, se bucura sau…cum?

Am privit-o asa, ani intregi.  Cu cat o priveam mai adanc, cu atat intrebarea mea se alegea deasupra noianului de alte intrebari fara raspuns. In Oglinda, nimic nu era o Enigma…dar in Enigma totul era Oglinda. Si cand am inteles asta, i-am spus intr-o zi, pe nerasuflate:

Stii, eu nu m-as putea minti ca tine… 

Si de atunci, am devenit Enigma Oglinzii, iar ea, Oglinda Enigmei. Insa niciuna nu am putut vreodata functiona, mintindu-ne.