angel-fog-forest-girl-tree-Favim.com-407675
Ce tristă zi…cernită!

Se-tinde ca o ceaţă, în faţa mea plutind.
Apasă peste ochii ce până ieri, în tindă
Se tot roteau, în ochii tăi, citind.
Şi grea mai e perdeaua, de fumul necăcios!
Nicicând o iarnă n-a fost aşa de rece!
În sobă iar mocneşte, un lemn strivit şi gros,
Pe chip se-ndeasă linii, ce timpul şi l-or trece…

Vestită zi! Ştiam de ea,
De când în prag ai apărut zâmbind.
De după geam, privirea se-mpleticea căzând 
Când umbra ta se despărţea, spre alte zări, fugind.
Nu bate vântul… nici măcar nu stă.
Iar frunze moarte se-aştern de-acum agale,
Peste poteci şi vise, pământul răscolind
Se înveleşte totul, în gheaţă şi răcoare!

Şi peste sate, lumea doarme iar.
Închide ochii, privind la jarul rece.
Un soare trist, agale mai sclipeşte,
În dimineţi tăcute, în nopţi fără hotar.
Nici luna nu mai e, decât un palid bec!
Iar stele îngheţate, se tot aşează-n păr.
Am obosit, cu cântec trist să te petrec,
Iar orele în şir, fără să uit, le număr.

Ce tristă zi… de-adreptul mohorâtă.
E palid chipul ei, ca ceara din oglindă!
Va ninge în curând prin munţi şi prin păduri.
Iar noi ne-om întâlni, sus, dincolo de ceţuri!

                                                                                                                                                        Sursa foto: bestofwallpaper.com