Asa fericita sunt ca aici nu trebuie sa scriu cu diacritice…in ultima vreme numai cu diacritice am fost nevoita sa scriu si asa ma bucur ca acum imi alearga degetele pe taste fara poticneli, fara sa caut literele speciale si tot asa.
Defapt, vroiam sa spun ca ma bucur ca pot scrie chiar si in goana despre un loc special pe care l-am descoperit acum cateva luni dar in care pana astazi nu am reusit sa zabovesc foarte mult. Se numeste “Pravalia cu carti”…un fel de Carturesti la malul marii, in care poti sta cat e ziua de lunga daca vrei, ascultand muzica relaxanta, citind tot felul de titluri si pagini care mai de care mai interesante si savurand un ceai delicios. Azi am avut chef de un ceai interesant, un cocktail de fructe aterizat tocmai din Hawaii si, in asteptarea partenerei mele de conversatie, am putut sa citesc cateva randuri din: Jocul cu Margelele de sticla, Maestrul si margareta, Tehnici Zen, scrierile pline de intelepciune in proza ale lui Lucian Blaga…
Asta pana sa cunosc o doamna psiholog atat de faina cum rar imi este dat sa intalnesc…desi zilnic cunosc o gramada de oameni…si brusc timpul a fost iarasi insuficient, mai ales ca ma dusesem in interes profesional acolo, brusc iarasi s-a deschis o alta lume plina de magie, spiritualitate, discutii istorice si despre tot felul de locuri, tehnici de comunicare si..ochi verzi. Oare de ce psihologii au in general culoarea deschisa a ochilor? Ce abilitati se ascund in spatele lor, si cum pot ele sa scoata exact ce trebuie de la interlocutor? Sincer, am multe intrebari pe tema asta dar stiu ca mi-a ramas cel mai tare in minte combinatia de zambete, conversatie in surdina, ochi verzi, ceai cu arome de soare si ape albastre si multa, multa liniste. O tinerete fara batranete asa cum as denumi o astfel de prezenta cu care cu siguranta voi savura si restul de arome delicioase ale Pravaliei cu Carti, alergand mental printre rafturile ticsite cu bunatati literare, asa cum odinioara, gemeau si rafturile bunicilor, pline de borcane de dulceata.
O dulce simfonie de ganduri a fost intalnirea aceea. A ramas in urma un parfum diafan de primavara, impletit cu atingerea suava a inspiratiei, adunata, sfioasa si tacuta, privind oaches de pe rafturi.
