Mereu in intuneric… o pana ce scrijeleste adanc o coala alba. O culoare intinsa cu degetele, pe o panza la fel de alba. Cine esti? M-a intrebat curioasa pana. Sunt cea care va da viata cuvintelor tale. Culoarea insa, stia cine este el. O folosise de atea ori in vis. Ii infipse de atatea ori radacinile in panza calda incat nu se mai mira ca exista.
De undeva din noapte, o bataie de aripi scruta cerul de smoala. Si, pentru o secunda, aripile acelea au fost privite, de la ferestre diferite, de aceiasi ochi. Un ochi de pana si… ochiul culorii. Si mai adanc in noapte, Batranul Pictor isi asterne tablourile pe jos. Munti si ape, stele si oameni. Toate acolo, la picioarele Lui. Lipsea ceva. Imprejur, toti dansau ametitor, sub muzica stelelor. Dar dincolo de ei, lipsea…. Sufletul Lumii. Cum uitase tocmai de el?
Batranul Pictor, hotaraste ca Sufletul Lumii sa se nasca. Din inaltul cerului, ia o pana din aripile unui inger. Din focul astrelor, stoarce culoarea. Picura peste nori, iar din ceruri incep sa curga in valuri adanci… cuvinte si forme. Pene si culori.
Duse de vant, calatorind prin infinit, strabatand galaxii uitate de vreme, pana si culoarea vad in acelasi timp, lumina. Se indreapta spre ea, alergand ametitor. S-au intalnit. O pana purtata pe aripi de vantul cosmic si o culoare, nascuta din muzica astrelor.
Batranul pictor zambeste. Stie ca Sufletul Lumii va respira prima data, datorita lor. Si pana incepe sa astearna rauri involburate, creste ascutite, libertate si zbor. Culoarea bradzeaza orizonturi, da forma gandurilor si viata plopilor.
Intr-o zi insa, pana, purtata de vant, trece in zbor peste pelicula uscata a culorii. Aparent, isi pierduse stralucirea, dar pana vazu, dincolo de crusta aceea, focul culorii. Era acolo, mocnea si astepta sa se inalte iarasi peste universuri.
A fost de ajuns ca Batranul Pictor sa trimita pana, intr-un zbor usor, purtata de vant si lumina stelelor, pe deasupra culorii. Crusta s-a spart si culoarea curgea acum in valuri amestecand raurile involburate cu forma gandurilor, crestele muntilor cu viata plopilor, libertatea si zborul, pierdut in orizont.
Din focul culorii si muzica acelei pene s-a nascut sufletul Lumii. Batranul Pictor zambeste multumit. Oamenii, stelele, muntii, apele repezi si involburate, lumina, ingerii, norii, culorile, zborul, toate acum, puteau sa simta. Pentru ca peste toate, Batranul Pictor, suflase sufletul Lumii.
