Strigat!
Ajuta-ma… sa sting lumina! Ajuta-ma, e iar racoare aici si soarele asta ma orbeste! Te rog, trec in fiecare zi pe langa scena asta… mi-am dorit sa o ating, mi-am dorit sa fiu mai aproape dar acum, acum cand cortina asta de catifea neagra se lasa, as vrea sa se inchida reflectoarele astea! Uite, eu nu pot sa ajung la intrerupatorul ala, nu mai pot sa fiu eu cel care apas pe buton, te rog… ajuta-ma!
Pana mai ieri am vazut timp de 20 de ani aceeasi scena. O iubeam, intelegi? O iubeam mai mult decat am putut iubi in viata asta ceva. Nu, Maria, nici macar pe tine nu te-am iubit asa cum am iubit-o pe ea. Era toata viata mea. Dar nu stiu de ce, in ultima vreme nu mai zambea. Si asta ma toaca incet. E doar o scena, care nu-mi mai vorbeste, care nu-mi mai raspunde. Ma lasa sa-mi fac numarul si sa plec. De parca dragostea asta platonica poate rezista fara pasiune…
Hai, intelege, nu pot trai fara ea. Nu pot sa vad nici spectacolul, nu-mi aduc aminte replicile, nu mai stiu nimic. Stiu doar ca ma orbeste soarele asta. E acelasi, de atatia ani dar astazi ma arde, ma preface in cenusa cu fiecare respiratie. Si tu, tu treci fara sa stii. Ma vezi in fiecare zi si ma intrebi daca beau cafea. N-ai invatat in tot timpul asta ca eu nu beau cafea dimineata. Nu stii nimic, esti orbit de acelasi soare. De ce nu ma asculti? Intelege, ea nu ma mai iubeste. Si stii ceva? Cred ca nu ma mai vrea… cred ca… cred ca are pe altcineva. Da, asta trebuie sa fie! Ce altceva?
Dar cum, cum sa distrugi ce aveam noi? Cum poate cineva sa zambeasca luandu-i locul altcuiva? Nu, nu e drept, ma chinuie soarele asta intelegi? Uite, daca vrei, maine te poti intalni tu cu ea. De maine, o las in mainile tale. Nu ma mai vrea, intelegi? Si mi-e frica…
Ajuta-ma! Vreau sa sting lumina asta… Dar cel mai mult as vrea ca ea sa ma iubeasca din nou. Vreau sa simt ca sunt viu, intelegi? Vreau din nou viata aia pe care numai ea stie sa mi-o dea…
E prea multa lumina aici. Iar in lumina nu pot s-o vad! Ma obisnuise ani la rand, exact ca o fecioara nepangarita, sa ma lase sa o iubesc, cu lumina stinsa. Acum, parca dintr-o data asa, timpul s-a rupt, iar ea vrea soare, vrea sa fie ridicata in slavi… nu reusesc, intelegi? Nu mai reusesc sa o fac sa ma iubeasca, nu mai pot nici sa respir si soarele asta ma orbeste.
Se lasa cortina. E seara deja. Nu vreau sa plec, dar ma obliga, intelegi? Nu vreau… nu vreau… e tot! Mereu a fost tot! Te iubesc, intelegi? Mereu, doar pe tine! Se lasa cortina….Ajuta-ma… ajuta-ma sa sting lumina!
P.S.: Fara tine…
