Emotie
Sau despre viata, moarte, iubire si trairi, toate ale unui om pe care il iubesc enorm.
Scrisoarea completa catre tata…. al ei, al nostru prin mostenire…
Cand e invers
Atunci cand nu ma plictisesc, caci se intampla sa mai am si astfel de momente, imi place sa citesc. Imi place sa aflu lucruri noi, sa descopar din tainele miraculoaselor cuvinte, sa imi indrept pasii obositi chiar si pe carari de parcuri. Imi mai place sa rad, sa rad din toata fiinta, sa privesc trandafirii galbeni si cei de prin curtile oamenilor. Imi place sa mananc capsuni cu smantana si sa alerg prin ploaie.
Sa ma catar de una singura pe cine stie ce stanca, sa privesc in gol o prapastie adanca si sa merg pe muchie de cutit. Si tot cand nu ma plictisesc, imi plac prajiturile cu fructe, inghetata de vanilie, ciocolata cu martipan si oamenii. Imi plac oamenii noi, cei care stiu sa rascuceasca si sa jongleze cu idei. Imi plac oamenii care stiu sa rada frumos. Cei care au constiinta valorii. Si cei care stiu sa respecte alti oameni. Imi plac oamenii si imi place sa-i studiez. Imi plac provocarile atat timp cat respecta limite. Imi place sa merg alaturi de ei, sa le invat obiceiurile si sa le citesc gandurile. Imi plac oamenii puternici din punct de vedere intelectual dar, cel mai mult, imi plac oamenii stapani pe sentimentele lor. Ma motiveaza. Ma inspira. Imi alimenteaza siguranta si stabilitatea.
Si iarasi, cand nu ma plictisesc, imi place si margaritarul pe langa oameni. Ciupercile albe si rosii pentru ca imi aduc aminte de o palarie pe care o purtam la o serbare la gradinita. Imi plac jaluzelele cele noi si galbenul peretilor din camera mea. Si cand nu ma plictisesc de uitat pe ei, imi plac revistele colorate frumos, in care istoria e la ea acasa.
Imi plac toate astea. Ce pacat ca ma plictisesc atat de repede totusi…
….
” Exista o singura cale spre fericire – sa incetam sa ne facem griji pentru ceea ce este dincolo de puterea vointei noastre. “
In alta viata
Oameni ca tine ma fac sa urasc oamenii. Oameni ca tine imi arata zilnic cat de usor ar fi sa nu-mi pese. Oameni ca tine imi demonstreaza ca nu exista limite in nevrednicia umana.
Oameni ca el imi arata ca dincolo de neputintele fizice trebuie sa existe corectitudine. Oameni ca ea imi arata ca atunci cand contezi, nu minti. Si daca minti, din orice fel de motive dincolo de intelegerea umana, la un moment dat te opresti. Cand nu te poti opri ori esti prost, ori ai o boala. Se trateaza. Dar oamenii pe care i-ai mintit nu te vor mai privi niciodata la fel.
Asa ca exista oameni ca tine, din cauza carora lumea se imparte azi intre iad si iad si mai exista oameni ca el/ea datorita carora iadul mai are cateodata si ferestre catre rai. Ei le deschid si din iadul ala mai evadeaza si oamenii normali, in vacanta. A doua zi revin la normal. Adica in lumea transformata in iad, de oameni ca tine.
Pentru cei ca tine nu exista principii. Valori. Limite. Nimic in afara propriei persoane. Pentru cei ca el sau ca ea sau, ca o ultima farama din mine, exista un singur cuvant: demnitate!
Si vezi tu… demnitatea asta ii face pe anumiti oameni sa stea departe de oameni ca tine!
