Timp
Nu trece zi fara destin neimplinit, nu trece pas peste poteca, fara colbul rascolit. Nu trece vreme fara rost, cum nici cocorii nu mai trec demult, in post. Nu trece zambet, lacrima sau ploaie fara ca salcia sa nu se-ndoaie, nu trece clipa fara sa gandesc, unde fac bine sau gresesc.
Nici anotimpuri nu mai trec fara sa stiu, pe toate le simt acum, cu toate ca-i tarziu. Nu-mi trece zbuciumul, nici linistea ce aparente imi apar neaducandu-mi pacea. Razboi neincetat se da in mine si peste zile trec landu-le ruine, dar mai presus de toate astea nu trece lume fara sa nu scrie, in sufletul meu, o cruda poezie.
“Libertatea se obtine cu foarte multa demnitate”!
