Nocturna
Cand tac, imi tot aduc aminte
De lumea ce nu o pot pune in cuvinte
De ce e doar al meu si nu se-mparte
Decat acelor oameni pregatiti, pe mai departe.
E deopotriva trist dar si usor
Sa tai aripi celor ce vad in zbor
Taramul magic si mai cred in el
Si-l cauta in fiece colt de cer.
O lume-n vesnica schimbare
Ni se arata pentru fiecare.
Sunt doar alegerile ce ne fac puternici
Atunci cand norii se transforma-n intunerici.
Zambeste, nu-i asa usor
Dar nici aripile nu dor
De nu mai lasi pe fiecare
Sa ti le taie, din nascare!


virusul a zis,
aprilie 2, 2009 la 3:04 pm
Poate ca “acei oameni” sunt pregatiti, dar trebuie sa ai incredere ca totul se intampla “pas cu pas”.
Taramul magic exista doar dincolo de stele…
Zambeste, este chiar usor, si-atunci te vei simti in zbor…
Anizaima a zis,
aprilie 3, 2009 la 12:03 am
Dincolo de astrii, acolo unde vad doar… cam greu cu increderea these days… stii tu, ce nu te doboara, te ingroapa lent… glumesc desigur…sau….
virusul a zis,
aprilie 3, 2009 la 7:05 pm
…ce nu ma doboara nu ma omoara lent, dar imi da incredere mai mare, ma face mai puternic, si, cateodata, ma face sa vad cu adevarat valoarea altor lucruri…
…glumesti, dar, vorba ta, “stii tu” ca in fiecare gluma…
Pt “cineva” hotarat, puternic si sigur pe el, ce este mai usor: sa creada sau sa nu, sa vrea sau sa nu, sa lupte sau sa nu, sa se ridice sau sa stea “jos”?
Anizaima a zis,
aprilie 6, 2009 la 10:17 am
“Cineva” hotarat, puternic si sigur pe el stie cand trebuie sa creada si cand nu, stie cand trebuie sa se ridice sau cand sa stea “jos”. In asta consta puterea lui!