Ultima zi!
Oricat de mult ai trai, viata nu va inceta sa te surprinda! Oricum, oricat de mult… e ultima zi si totusi a adus cu ea ceva greu… si asta pentru ca totul e mult mai complicat decat pare.
Nu poti trece prin viata fara sa te atasezi. Nu poti trai fara sa-ti pese… mai ales de suferinte! Am vazut azi pe un chip, urmele unei atingeri ale mortii. La un pas de ea, atat de aproape. Te-a ocolit de data asta… E ultima zi! Ultima zi in care ar fi trebuit sa ma bucur… dar este invers… am privit in ochii tai si am vazut frica. Am privit dincolo de ei si am vazut deznadejdea. Dar si nepasarea totodata. Era dimineata. Si soare, iar zambetul meu a fost umbrit iarasi!
Ce daca a trecut peste noi vreme? Ce daca nu am inteles prea multe? Ce daca sunt multe intrebarile care alearga frenetic prin ganduri? Dincolo de toate astea exista compasiune! Exista legaturi ce nu se taie usor! Exista un fel de atasament…
Pana la urma, dincolo de toate conventiile suntem oameni! Asa ca, asculta la mine! Deschide ochii! Priveste si acorda-ti atentie! Data viitoare imi doresc sa nu mai vad nici o cicatrice pe fata ta! Si nici durerea aia din ochii tai! Cu toate ca stiu ca asa ceva te va urmari la nesfarsit! Ai grija, copile!
Haiducul din stele
O frumusete, un haiduc si-o stea,
Pe aripi de noapte, in vazduh el alerga!
Frumoasa si gingasa, cu piept de otel,
Haiducul cel vesel, eternul rebel…
Haiducul astepta.
Steaua rasarea,
Aprilia spre ea…
In noapte ratacea,
Steaua il vedea si asa-i zicea:
Tu, haiduc din departari,
Ce ma vezi de peste mari
Tu, rebel indragostit,
Ce spre mine ai venit!
Ce e-n gandul tau mereu
Si de ce ti e ochiul greu?
Ce ai vrea sa ti implinesc
Si astazi sa ti proorocesc?
Si haiducul cel ranit,
Tot in sus a mai privit.
Steaua mea din cer aleasa
Adu- mi tu a mea mireasa
Sa o las in a mea casa,
Intr-o luna a lui april
Pe aripi de zbor, tiptil
Tu, stea blanda, luminoasa,
Fa-mi aprilia FRUMOASA!
Da-mi un colt din al tau nume
Pe Aprilia s-o cheme!
Si steaua din cer aleasa
Un haiduc aduse-n casa
Sus, in ceruri printre stele
Sa fie mandru ca ele!
Langa el, haiducul meu
Primi un amestec greu
Din nisip, si praf de stele
Cea mai mandra dintre ele.
Si pe chipul ei cel dulce
Steaua mama ii aduce
Nume sfant si demn de o stea
Aprilia se numea!
De ziua ta
As vrea sa pot descrie in cuvinte ce simt, ce nu-i acum, aducere aminte. As vrea sa-ti dau din viata mea, ziua dintai, care m-a luat din calea ta. As vrea sa scriu din nou aceeasi carte insemnata si-n paginile ei sa mai adaug, fila care ne-a fost luata. As vrea sa pot tie sa-ti dau, si viata mea si inapoi sa n-o mai iau.
As vrea sa te mai vad iarasi razand ca inainte, as vrea sa-ti pun in gand toate acele necuvinte. Cum toate astea nu le am azi inapoi, ti-as da de ziua ta, increderea in noi. Si iti mai dau si versul meu nescris, o floare cu petalele de nedescris, un zambet cald si-mbratisare, o mangaiere ce acum se mai numeste si iertare.
Si iti mai dau din anii mei, aceia ce-ar fi trebuit sa fie-ai tai. Iti mai aduc si steaua cea dintai sa-ti fie numai tie, lumina ochiului. Si iti mai dau sa ai de-acum, toate acele versuri sa le ai pe drum, sa-ti fie cale si poteca-aleasa, spre ceea ce-ti va fi, o dulce casa.
Si sa zambesti mai des, sa fii deschis si luminos, sa ai din lumea asta tot ce e mai frumos! Sa lasi deoparte ce nu intelegi, sa poti iar cu incredere, pe drumul tau sa mergi! Sa fii stapan pe toate cate in lume ti-au fost date, sa ai de partea ta toate acele fapte ce-nobileaza viata unui om, si lumea sa privesti, cu ochii tai de domn.
Sa poti sa te ridici, cand cazi si-ngenunchiezi, sa poti citi in toate si-n tine sa te-ncrezi, sa ceri divinitatii sa-ti dea ce nu-ti dau eu, ce stie ca-ai nevoie, sa ia din cale-ti tot ce-i rau!
Ani multi si sanatosi, credinta si ochii luminosi, dreptate si tot ce-i bun sa ai de toate pe-al tau drum. Sa fii in toate doar lumina si sprijin pentru cei care-or sa vina! Sa-ti tot cladesti si implinesti, vise frumoase cat traiesti! Si intr-o zi, cu soare ca aceasta sa poti privi-napoi si sa-ti revezi iar viata! Sa fie verde ca verdele ce il iubesti iar tu sa fii tot tanar, cat traiesti!
La multi ani!
Timp
Nu trece zi fara destin neimplinit, nu trece pas peste poteca, fara colbul rascolit. Nu trece vreme fara rost, cum nici cocorii nu mai trec demult, in post. Nu trece zambet, lacrima sau ploaie fara ca salcia sa nu se-ndoaie, nu trece clipa fara sa gandesc, unde fac bine sau gresesc.
Nici anotimpuri nu mai trec fara sa stiu, pe toate le simt acum, cu toate ca-i tarziu. Nu-mi trece zbuciumul, nici linistea ce aparente imi apar neaducandu-mi pacea. Razboi neincetat se da in mine si peste zile trec landu-le ruine, dar mai presus de toate astea nu trece lume fara sa nu scrie, in sufletul meu, o cruda poezie.
“Libertatea se obtine cu foarte multa demnitate”!
Frumos si simplu
Multumesc. Pentru ca imi aratati mereu cat insemn. Pentru ca ma faceti sa insemn si mai mult! Pentru ca sunteti pentru mine! Si pentru ca stiti cand trebuie sa fiti! Si pentur ca sunteti ai mei!Si mai ales pentru ca stiti sa ma faceti sa fiu speciala! Multumesc!
Nocturna
Cand tac, imi tot aduc aminte
De lumea ce nu o pot pune in cuvinte
De ce e doar al meu si nu se-mparte
Decat acelor oameni pregatiti, pe mai departe.
E deopotriva trist dar si usor
Sa tai aripi celor ce vad in zbor
Taramul magic si mai cred in el
Si-l cauta in fiece colt de cer.
O lume-n vesnica schimbare
Ni se arata pentru fiecare.
Sunt doar alegerile ce ne fac puternici
Atunci cand norii se transforma-n intunerici.
Zambeste, nu-i asa usor
Dar nici aripile nu dor
De nu mai lasi pe fiecare
Sa ti le taie, din nascare!
