Secunda
Nu stiu daca voi trai la infinit. De fapt, nici nu-mi doresc sa am un infinit de intrebari, un infinit de zambete false si prieteni la fel. Nu stiu daca voi lasa ceva in urma suficient de puternic incat sa conteze pentru cineva. Secunda prin care trecem nu poate fi eterna decat in amintirile noastre. De ea ne agatam, pe ea o pastram pana cand, ochii lumii se inchid deasupra noastra.
Daca dimineata privesti catre cer si lumea in care te invarti nu ti se mai pare un cazan cu smoala inseamna ca inca mai esti curat. Dar ochii tai vor cerne spre infinit aceleasi lacrimi, indiferent de curatia sufletului, daca nu stii sa-i deschizi. Ma gandeam cat de putin pretuim intr-o viata. Cat de usor trecem peste oameni, cat de inchise ne sunt urechile la auzul cuvintelor lor…
Pretuiti oamenii cat timp mai vedeti in ochii lor, viata. Pretuiti fiecare indemn, fiecare minut de cicalire, chiar daca uneori sunt exasperanti. Pretuiti scanteia din fiecare, caci va veni o zi cand nu o veti mai vedea. Fie ca dispar cu totul, fie ca mintile le vor fi intunecate de alte duhuri, va veni o vreme cand fiecare dintre noi nu va mai fi ca la inceputuri.
Atunci veti realiza cat de tare va lipsesc oamenii din jur. Atunci ii veti cauta si in linistea noptii nu va mai fi un glas care sa va intrebe daca ati mancat azi. Atunci veti dori sa priviti in ochii lor viata. Dar viata nu mai e demult acolo. Nici ei nu mai sunt. Si noptile trec asa greu uneori…
Nu, nu suntem facuti sa fim singuri. Cu toate astea, o lege nescrisa ia de langa noi, la vremea potrivita exact oamenii care conteaza. Oamenii in ai caror ochi se citeste viata. Si atunci ramai singur. Nu conteaza de cati altii esti inconjurat. Oamenii aceia, cu viata in ochi iti vor lipsi mereu.
Pretuiti-i. Dati-le dreptul de a trai si prin voi si alaturi de voi. Fie ca se numesc parinti. Prieteni. Soti sau sotii. Amanti sau amante. Frati si surori. Daca gasiti oameni cu viata in ochi, invatati sa-i tineti cat mai mult aproape de voi. Caci intr-o zi vor disparea singuri. Si in ziua aia veti regreta fiecare secunda pe care nu ati stiut sa o transformati intr-una fara de moarte si fara de sfarsit.
Nu, nu am de gand sa traiesc vesnic. Si nu stiu daca sunt un om cu viata in ochi. Asta numai de la voi o stiu. De la cei putini, a caror viata eu am reusit sa o citesc in irisul vostru!
Tic Tac…
