Chestii care nu-mi lipsesc!
Nu ma mai gandesc ca zboara timpul. Si nici ca vine dupa fiecare zi cu soare, una neinsorita. Ma gandesc doar ca ar trebui sa scriu si despre ce nu-mi lipseste.
Si nu-mi lipsesc multe: de exemplu crizele existentiale. Sau cele nocturne, dupa zile intregi in care dorm cate 2 ore odata la patru zile. Nu-mi lipsesc tigarile niciodata, chiar daca nu mereu sunt cele care-mi plac. Nu-mi lipseste ceaiul, de orice fel ar fi el. Nu-mi lipseste telefonul, la care am ajuns sa vorbesc aproape non stop. Cred ca sunt dependenta deja din moment ce viata mea se rezolva aproape indiscutabil prin telefon.
Nu-mi lipseste linistea, dar nu cea care mi-ar trebui. Nu-mi lipsesc oamenii din jur, pentru ca de la o vreme, tot vin. Si vin destui. Nu-mi lipsesc versurile, pentru ca probabil dintr-un vers m-am ridicat.
Nu-mi lipseste nici hotararea atunci cand vreau sa fac ceva, chiar si cand e vorba de chestii naspa. Nu-mi lipseste incapatanarea, mai ceva ca un berbec ce da cu capul de toti peretii inainte sa vada poarta. Nu-mi lipseste muzica si, nu-mi lipseste zgomotul din muzica. Atat de mult zgomot ca uneori nu-mi mai aud nici greierii cum ar zice cineva.
Nu-mi lipsesc socurile, de orice fel. Nici alea misto, dar mai ales alea naspa. Nu-mi lipseste curajul de nici un fel si nici nebunia. Nici macar detasarea nu-mi lipseste. De oameni, de situatii, de comportamente sau carti. Da, nu-mi lipsesc cartile si intotdeauna car cate una dupa mine, oriunde m-as duce. Nu-mi lipseste nici disponibilitatea de a le citi, asa ca uneori le car degeaba.
Nu-mi lipseste aproape niciodata un mess deschis, sau ciocolata. Sa nu aud de Nutela. Stiu eu de ce. Nu-mi plac siropurile. Si asta o stiu de ce. Asa ca aproape niciodata nu-mi lipseste o chestie amara. Sau acra. Dupa gust. Si cum nu-mi plac dulcegariile, nici zambetul amar nu-mi lipseste.
Nu mai imi lipsesc oamenii, referindu-ma strict la stari. Nu cred ca imi lipseste ceva momentan, de fapt. In afara de chestiile care imi lipsesc mereu, evident.
Nu-mi lipsesc intepaturile verbale, nu-mi lipsesc cutitele din ochi si din vorbe si nici orice fel de lama suficient de taioasa incat sa faca ravagii in jur. Astea nu mi-au lipsit niciodata. Si nici nu o sa las sa-mi lipseasca. Asa ca, be ware!
Nu-mi lipseste nici macar nebunia de a lovi!
Lucian Vasile a zis,
septembrie 25, 2008 la 9:46 am
So you’re the new God now!