Eram copiii
Vor trece vremuri, se vor asterne zapezi, se vor sterge litere si peste timp, ne vom aminti vara asta. Ne vom aminti cum am urcat impreuna prin paduri ciudate, pana in inima noastra. Ne vom aminti cum ni s-a taiat rasuflarea, unora pentru a cincea oara. Altora, vara asta le va aduce aminte de povesti si vraji…
Si iarasi vor mai trece stele, iarasi teii se vor scutura, iarasi se vor tese legende. Dar dincolo de toate, ne vom aminti din nou, de vara asta. Ne vom aminti de o lansare de carte in inima Sarmizegetusei. Ne vom aminti de un foc de tabara, de privirile furate si zambetele ascunse ochilor straini.
Ne vom aminti de toate locurile sfinte prin care am trecut: de pesteri, de ape zbuciumate si fara legamant, de stanci inversunate si statornice. Cu siguranta ca ne vom aduce aminte de pasii nesiguri din locurile fara poteci, de mana intinsa si de increderea in cineva strain, dar pe care stiam ca il cunosc de cand lumea. Ne vom mai aminti de o noapte la Bistrita, cand povestile nu aveau lacat si nici chingi. De sticlele de bere si racoarea intunericului, de melodii cu istorie si lacrimi, de soapte si…
Sigur ne vom aminti de toate astea. Cu siguranta ca vom zambi frumos, desi amar. Numai noi stim povestea. Numai noi am fost acolo… numai noi am fost o vara, din nou, copiii!
