Preludiu pentru o inghetata
Se rostogolea cu viteza vantului, in podul palmei mele. Imi desena pe piele cercuri luminoase, atat de fine incat fiori reci crestau simturile, pana dincolo de imaginatie. Imi pierdusem demult orice urma de realitate, lasandu-ma prada muzicii din palma mea.
Apasa tot mai tare pe lama aceea ascutita si inima imi batea ca rupta dintr-un raliu. Vedeam dincolo de stele si dansam in talpile goale pe nisipul lasat in urma, de cozile lor lungi. Rosteam aproape frenetic acelasi cuvant… Mult. Mult. Mult. Mai mult. Si mai…
Si parca toate darele acelea luminoase aveau intalnire in podul palmei mele. Parca toate acele culori se topeau in mana mea, ca si cum as fi fost vreo zeitate deosebita. Toate mi se inclinau, toate se aplecau in fata ochilor mei. Toate erau ale mele. Si toate taceau, amutite tot de mana mea.
Se strecura in urechea mea, lasandu-mi pe langa soapte si caldura respiratiei sale. Imi turna picaturi reci, facandu-mi pielea sa tresalte dupa un ritm necunoscut. Nu uitasem cuvantul si i-l repetam obsesiv. Am vazut cum albul se preface in sange cu gust de capsuni. Am vazut lumina topindu-se iar pe pielea mea si luand foc. Gheata ardea. Si eu odata cu ea.
Mi-am adancit degetele in palma ei. Strecuram acum fasii de intuneric, pana dincolo de capatul noptii. Vroiam sa vad cu orice pret cat rezist. Si pana unde. Mi-am umezit ochii si respiratia mea a devenit sacadata in timp ce inaintam spre inima ei. Am simtit cum se topeste incet, lasandu-mi bucuria victoriei. Nu o imparteam. Nu se vroia impartita. Si atunci, am lasat-o sa taca, in nestiinta ei, departe de tot ce insemna lume. I-am sarutat palmele. Si ochii. Si ceasurile. Era dimineata.
Peste ferestre se vedeau inca urmele unei nopti salbatice. Am deschis ochii si, din ceea ce fusese langa mine o noapte intreaga, nu ramasese decat o jumatate de bilet: A se consuma inainte de… Sau era dupa?
