Olanda rulles! Lalele si castele!
Romania s-a uitat la meci aseara. Romania a stat 90 de minute cu sufletul la gura. Romania si-a mai luat-o inca o data aseara… S-a intamplat sa ma uit si eu la fel ca toata Romania, la meci. S-a intamplat sa cred ca de data asta chiar vor castiga. Pana in minutul 54. Si chiar ma intrebam pana atunci, de ce suporterii olandezi, nu urlau ca ai nostri. De ce ei care erau cu mult numeric peste noi nu se manifestau ca toate maimutele pamantului, sprijinindu-si jucatorii. Pai de-asta. Ca jucatorii lor nu aveau nevoie nici de incurajari, nici de imnul national scandat cu atata patos, chiar si de capitanul nationalei.
Ma uitam la Mutu si ma gandeam cate complexe are dupa lovitura pe care a ratat-o in meciul cu Italia. Ma uitam la Chivu si nu ma gandeam decat ca vrea sa-si protejeze umarul. Sau nu i-o mai fi purtat Adelina noroc de data asta, ce sa zic. Ma uitam eu la meci, ca toata Romania si am vazut ceva ce cu siguranta a vazut si majoritatea Romaniei: ca a fost blat!
Nu ma asteptam la o victorie din partea noastra, ce-i drept. Dar ma asteptam macar sa nu jucam ca niste maciuci. Sa nu dam pase aiurea la portarul nostru, sa nu scapam ca niste retardati mingea printre picioare exact cand suntem in fata portii lor, sa nu cadem in cur pe teren numai cand vedem un blond – portocaliu ca se indreapta spre noi. Ma asteptam ca macar Piturca sa nu aiba fata aia de muratura plouata chiar din prima repriza. Ma gandeam ca ar fi fost util sa-i incurajeze, sa urle la ei cum facea altadata. Nimic din toate astea.
Si deci Romania s-a uitat la meci. La al doilea gol, deja cred ca jucatorii nostri se gandeau pe unde isi aruncasera toalele prin castelul ala de fitze in care s-au cazat si pe care nu l-au meritat nici macar o secunda. Se gandeau probabil ce avion au sa se intoarca in tara. Si cred ca meciul de aseara a fost resimtit de fiecare dintre ei, mai ceva ca Radoi operat la nas. Macar el s-a intors onorabil in tara, chiar daca nu merita sa treaca prin asa ceva. Mutu… celebrul briliant pe care se bat toate echipele italiene…. Chivu… capitanul unei nationale care a demonstrat aseara ca daca nu vrei si nu vrei, indiferent cat te invita olandezii la ei, tu nu te duci.
Nu pot sa spun ca sunt dezamagita. Pentru ca am vazut ca in meciul cu Italia s-a jucat bine. Deci se putea. Deci am fi avut cum, macar sa egalam la o adica. Dar un blat a fost mai mult decat o decizie de comun acord se pare. Cum sa ajunga Romania in sferturi? Doamne fereste de o asa ineptie. Cum sa dam voie unei tari de amarati care probabil au zis si doamne-ajuta ca au ajuns sa joace cu asemenea valiori sa ajunga in sferturi?
Si uite asa, nu m-am mai mirat de ce olandezii nu urla din toti plamanii decat la goluri. Uite asa, fara sa ma omor cu meciurile ca altii, mi-am dat seama cat de aiurea e sa crezi in oameni. Si mai ales in echipa nationala.
Romania s-a uitat la meci. Si eu m-am uitat cu Romania, la meci. Prost e ca si eu si Romania intreaga, ne-am pierdut aiurea 90 de minute din viata… plus prelungiri!
Si ca sa nu mai zica cineva ca sunt eu a dracu, take a look!
Lucian Vasile a zis,
iunie 18, 2008 la 2:25 pm
De când te uiţi tu la meciuri? Mă surprinzi (ca de multe ori, de altfel)
Nu ştiu unde ai văzut tu comportament de maimuţa la românii din tribune. Eu am auzit numai scandări civilizate – “luptăm şi câştigăm” “ole – românia” – şi nu mioriticele “sugi…” sau “m…!”. Şi dacă spui că românii din tribune s-au comportat ca nişte maimuţe, atunci englezii (de la Liverpool mai ales) sau italienii sau turci sunt nişte celenterate degenerate.
Şi hai să nu ne mai plângem de milă că nu suntem vruţi de “ăilalţi”. Mai favorizaţi ca în meciul cu Italia nu ştiu când să fi fost.
Nu căuta diferite chestii printre rânduri. Nu e nimic.
PS: la mulţi ani ptr blogul tău – am observat că tocmai a făcut anişorul!
Anizaima a zis,
iunie 18, 2008 la 3:39 pm
Pai nu ne plangeam de mila, tocmai asta spunuem. Nu ne plangem de mila ca nu avem de ce. Asta e nivelul nostru, ce sa zic. Maimutele din tribune au fost, ca de altfel la fiecare meci. Trebuia doar sa mai citesti si tu pe buze. Nu ma leg de alte natii, ca fiecare padure are uscaturile ei. La noi insa sunt se pare cele mai multe.
Asta a fost impresia mea, una neavizata de altfel, despre meciul de aseara. Cu Italia nu mi s-a parut ca am fost favorizati ci ca intr-adevar, jucam ca sa demonstram ceva. Aseara am jucat ca sa jucam. Nu ca sa castigam. Cam asta e.
P.S. Multumesc pentru urari. Habar nu aveam. Ca sa vezi de altfel ca viata mea nu se desfasoara pe blog. Nu cauta chestii printre randuri. Ca nu e nimic.