anizaima

Poti sa crezi ca esti altfel si ca poti aduce ceva in plus lumii in care traiesti. Poti sa ridici ochii si sa privesti mai sus decat restul lumii. Poti chiar sa cazi mai jos decat orice om de pe planeta asta si sa te inalti mult mai sus decat cei mai multi. Cu toate astea, nimic nu te diferfentiaza. Nu esti cu nimic nici mai bun, nici mai rau ca ei.

Sau poate ca rautatatea ta se transforma la un moment dat. Nimeni in afara de tine nu poate sti. Nimeni nu-ti spune nici ce sa faci si mai ales, cum. Legile tale metamorfozeaza universul inconjurator. Ai puterea sa aperi, sa trasezi destine, sa lupti si pentru altii. Ai curajul necesar sa fii tu cel care conduce destinele omenirii. Universul se roteste si dupa cum vrei tu, iar dorintele tale, pot fi usor transformate in realitate de instante supreme. Totul e sa le vrei in realitatea asta.

Visele tale se materializeaza, lacrimile tale raman stanci de nezdruncinat. Surasul tau reprezinta pentru multi, o poarta catre o alta zi. Pentru unii, noaptea straluceste mai tare decat otrice soare, atunci cand le esti aproape. Zilele trec mai repede, minutele se scurg in ritm de vant spulberand nisipul dintr-o clepsidra, iar norii dispar din calea ta, ca treziti dintr-o adanca vraja.

Cu toate astea, esti la fel ca ei. Cu nimic mai bun, cu nimic mai prejos… Si mostenesti la infinit, aceleasi vechi pacate…

A fost si ziua mea… odata ca niciodata, insemnand poate ca niciodata pana atunci, nu neaparat odata ca niciodata… Dracu stie ce am vrut sa spun. Si asta pentru ca el e langa mine zi de zi, in inima mea, in ochii mei si in tot ce ma inconjoara.

Nu am asteptat cu sufletul la gura sa-mi deschid cadorurile. Nu am asteptat nici macar sa fie soare, pentru ca a plouat, exact ca niciodata pana atunci. Nu am asteptat nici macar sa imi pese de asta, ci doar ca el sa iasa macar din inima mea si sa ramana doar in jur.

Si cum asta nu s-a intamplat, m-am trezit ca nu-mi pasa prea tare de sutele de La Multi Ani-uri spuse, unele chiar din suflet. Nu-mi pasa de imbratisari, de priviri pline de subintelesuri, de vinovatii sau inocente. Ma enerva tare rau faptul ca nici macar atunci nu am contat nici macar in gandul cuiva. Nici macar in visele sale inexistente nu existam. Siasta m-a enervat mai mult decat persoanele ingrate care aveau tupeul sa ma sune atunci si sa-mi ureze… dracu stie ce.

Cu alte cuvinte, el a castigat de data asta. Eu m-am convins, cu toate ca inca ranile nu mi s-au inchis, ca este mai mult decat meschin, ca indiferenta este cea mai puternica arma si, mai ales, ca daca el vrea sa faca ceva atat de josnic pe cat ii este numele, chiar reuseste. Si mai ales de ziua mea.

Si ca totul sa fie chiar un adevarat cadou, imi doream fosrte mult, ca macar anul acesta sa ma lase in pace. Sa nu ma futa cu lacrimi si zambete amare, aruncate ca pe un chistoc strivit. Imi doream sa nu alerg prin spitale, sa nu privesc sangele decat prin vene si nu pe mainile mele, sa nu manjesc vezi doamne o zi deosebita cu lucruri atat de obisnuite pentru mine. Nici asta nu a contat.

So, cu toate ca va multumesc mult tuturor celor care v-ati amintit ca eu as putea insemna ceva in vietile voastre, v-as recomanda ca incepand de la anul, daca mai traiesc pana atunci, sa uitati frumos ca este ziua mea, una deosebita. Pentru ca nu este. Pentru ca daca ar trebui sa fie, de acum incolo va fi numai pentru voi. Lectia am invatat-o mult prea bine si anul asta. El a castigat si runda asta. Asta ca peste ani, sa pot spune si eu cu indiferenta-mi necaracteristica: stii, nu am fost mereu asa… E pe dracu!