Daca as fi atins fiecare frunza inca nenascuta din orasul tau as fi avut certitudinea ca astazi te-am regasit pe strazile lui. Daca as fi pasit pe pietrele din parcul cel plin inca de necastani, as fi putut sa jur ca te-am vazut printre copaci. Si daca m-as fi uitat mai mult in sus, as fi orbit in razele care iti mangaiau chipul.
Mi s-a parut ca te-am vazut tinand in brate o alta… cu toate ca stiu ca alta nu ar putea fi niciodata pentru tine. Mi s-a parut ca intre buzele ei tu iti cautai fericirea… cu toate ca stiu ca fericirea ta nu depinde de oameni. Mi s-a parut ca simt rasuflarea ta rece pe gatul meu, cu toate ca stiu ca numai vantul din acest oras poate sa ma mai trezeasca asa.
Si uite asa, astazi am ratacit aiurea, in fiecare colt dintr-un oras pe care nu-l mai recunosc, doar in cautarea unei petale, din florile pe care tu nu le rupi niciodata. Am stins ultima tigara pe o cicatrice inca sangeranda, am tras aer in piept si chiar si atunci mi s-a parut ca iti simt parfumul pe hainele mele.
Eram departe… intr-un oras ce odata insemna totul pentru mine. Am calatorit departe, intr-un oras care astazi te aducea langa mine cu fiecare pas. Cu toate astea, zgomotul lui infernal a reusit sa-ti intunece gandurile mele. Si nu m-ai vazut, nici cand am trecut… din nou pe langa inima ta.
De cateva zile sunt ilegala, cum ar zice… cineva. Stie el! Si cred ca ilegalitatea asta devine ceva funny daca reusesti sa treci peste privirile indiscrete ale politistului care in loc sa-ti ia declaratii te dezbraca din priviri, peste cretina de la ghiseu care te pune aiurea pe drumuri si mai e si platita ptr asta si tot asa.
Imi place sa fiu ilegala. Nu de alta dar acum constat ca daca vreau pot sa fiu chiar oricine si mai ales pot sa fac orice. Pot sa sparg o banca (well… nope), pot sa mor intr-un sant cu venele taiate ca pana cand ma vor identifica niste cretini poate putrezesc, pot sa fiu chiar free deoarece fara carte de identitate nu am nici macar nume de persoana casatorita, asa ca pot sa fac, exact ce vreau si cum vreau.
Brusc nu ma mai deranjeaza colegul care uita sa fumeze uitandu-se dupa fusta mea mini, nici macar insistentele celor care cred ca daca am venit in fusta la serviciu sunt si abordabila… nici claxoanele traficantilor si nici macar colegele de palier care incearca sa fie dragute doar pentru ca am craci mai misto ca ai lor. De ce nu ma deranjeaza? Simplu: pentru ca astazi am demonstrat tuturor ca e loc sub soare pentru toata lumea si mai ales, ca daca voi va simtiti confortabil in prezenta mea, asta se intampla pentru ca asa vreau EU. V-am demonstrat ca a fost nevoie doar de o simpla fusta pana in gat (sau mai sus un pic) ca sa nu va mai simtiti in largul vostru…
Si revenind la identitate spuneam ca incepe sa-mi placa sa fiu ilegala pentru ca fiind asa, nimeni nu ma trage la raspundere. Chiar si fara identitate am reusit sa fac din voi ce am vrut… Chiar fara identitate tot am reusit sa stric ordinea universala, echilibrul interior si noptile anumitor oameni… Nu pot decat sa ma bucur ca sunt ilegala, pentru ca stiu ca bucuria asta va dura destul de putin… Nu de alta dar fustele scurte nu ma caracterizeaza… la fel ca si ilegalitatea…
Oricum, pentru ca stiu ca citesti… nu actul ala ma tine legata de o casnicie, cum nici pe tine nu te-ar tine langa mine decat fusta mea scurta… Watch me going…
treci pe langa un cersetor pe strada si sa-l scuipi in ochi. Iti e total inferior ce dracu.
mananci seminte si sa arunci cojile pe jos, in parcul de copii
asculti manele la telefon in metrou
stai jos cand in fata ta, o batrana se agata cu disperare de o bara, incercand sa-si mentina echilibrul in piciorul care nu are gips
te crezi mult superior altora doar pentru ca ei asculta manele la telefon iar tu, parazitii la mp4. Cu toate astea tu esti cel care arunca noaptea, gunoiul pe geam, de la etajul 10.
spargi banii in cazinouri, cand vecinul de langa tine nu isi poate plati intretinerea din pensia lui de 100 lei. (Noi)
crezi ca nu e mare chestie ca preotii sa fie homosexuali
Dumnezeu nu exista doar pentru ca tu ti-ai pierdut buletinul
inchizi 17 gradini zoologice, intr-o tara in care toate sunt 32, doar pentru ca nu corespund normelor europene. Nu ar fi mai simplu decat sa omori animalele alea, sa faci gradinile sa corespunda normelor?
inchizi o gradina zoologica pentru ca firma ta sa construiasca in locul ei, un cartier de vile
spui ca faci totul pentru poporul tau. Perfect de acord, de fapt, tu te straduiesti sa faci totul ca sa il ingropi.
Si pentru ca toate astea mi se par absolut normale, ma intreb doar atat: oare eu sunt anormala ca incep sa-mi doresc sa stau cat mai departe de sistemul asta?
Nu ca s-ar intreba multa lume daca mai traiesc sau nu. Nu ca ar interesa pe cineva (in afara de cei multi si apropiati <si mie imi vine sa rad> de soarta mea. Dar…
Asa ca sa se oftice restul care nu ma credeau in stare de nimic, ei bine va anunt pe aceasta cale ca AM TERMINAT CARTEA! Da, domnilor si doamnelor, ei bine da, dragi sau draci insetati de sange vinovat am terminat prima mea carte!
Evident ca nu va voi spune mare lucru despre ea. Evident ca veti cersi umili iertare pentru pacatele voastre, in speranta ca poate cu coada ochiului veti surprinde vreun cuvant din ea, dar nu, stati linistiti, pana cand nu va capata si forma fizica, n-o sa vedeti nimic! Ofticati-va!
Si ca sa nu muriti totusi in chinuri (nu ca mi-ar pasa prea mult) pot sa spun doar atat: nu e un tipar clasic. Nimic din ce stiati voi despre editarea unei carti nu se aplica si in cazul de fata. N-o sa gasiti nici un pic de roz prin ea, nici macar in exprimare. Poate doar rosu, mult rosu ca a fost scrisa cu sange. Si m-am chinuit la ea, cinci ani de zile.
Asa ca eu sunt fericita! Si voi fi din ce in ce mai fericita pentru ca pot si pentru ca merit. Cat despre voi… ei bine, cei curiosi vor fi cu siguranta la lansare. Ceilalti, adica muritorii de rand vor astepta in tacere un semn cat de mic, o picatura infima din sangele meu! Sa-o astepte! Astazi eu fac lumea!
Îngerii vin pe Pământ din diverse motive…numai că motivele sunt atât de diferite față de ceea ce neimaginăm noi… Unii au greșit și au căzut, alții au neglijat, alții au amânat… dar cei mai mulți nu își aduc aminte… Alții au misiuni și trebuie să le ducă la indeplinire. Pe aceștia nu îi puteți iubi, vă vor face să suferiți. Vă vor frânge inima. Sunt intangibili. Sunt inumani. Sunt minunați și reci. Și mai sunt alții care vin pentru a fi calzi. Și tocmai aceștia sunt atât de neștiutori, încât, par de neatins, neverosimili, ai nimănui și ai tuturor, niște străini cu obraz alb și dulce. Sunt paradoxali, pentru că știu totul, părând a nu mai ști nimic… Treaba lor este să facă orice, să trăiască totul, să uite de orice prejudecată și de orice regulă, dar le vine așa de greu… și totuși o vor face. Pentru că altădată, misiunea lor a fost să ajute oamenii, dar pentru că nu i-au înțeles, nu au știut nici cum să îi sfătuiască. Din prea multă gingășie, din prea multă pudoare, devin nefolositori, de aceea, vor deveni înțelepți prin experiență și nu prin asceză. Poate vor fi agresați, poate vor fi părăsiți, poate vor fi jigniți. Vor suferi mereu, însingurați și însângerați fără motiv, urâți pentru firea lor curată, nepământeană, de neînțeles, enervantă pentru oameni. Pentru că ei, orice ar trăi, o fac fiind la fel de puri și de îngăduitori, iertând și plângând pe drumul lor. Dacă vreodată îi întâlniți, gândiți-vă că sunt altfel și că regulile nu li se potrivesc. (Camelia Radu)
Si uite asa, astazi am ratacit aiurea, in fiecare colt dintr-un oras pe care nu-l mai recunosc, doar in cautarea unei petale, din florile pe care tu nu le rupi niciodata. Am stins ultima tigara pe o cicatrice inca sangeranda, am tras aer in piept si chiar si atunci mi s-a parut ca iti simt parfumul pe hainele mele.
de soarta mea. Dar…
