Artificial
Este atunci cand… cand lumea se intoarce dincolo de lume, cand vantul de pe Republicii bate impotriva lui, buzele misto spun neadevaruri si se transforma in insuportabile, cand e primavara dar totusi e frig cu draci, cand bunicile sunt bunici dar de departe si nepotii nu le mai aud, cand lumina se descompune in lacrimi si cerneala.
Artificial e si un suspin scapat printre dinti cand de fapt tu vrei sa razi si sa te uiti in ochii cuiva, cand imbratisarile taie mai rau decat orice lama interzisa, cand saruturile nu sunt saruturi dar nici injuraturi, cand parcul spune povesti la gura unei sobe incinse de noroi, cand prajiturile zac in vitrine si nu sunt devorate sau chiar cand scrii despre ce e artificial, in cuvinte false.
E artificial sa vezi ochii mari fara sa-i si simti, sau sa tragi cu sete dintr-o tigara stinsa pe o piele cu cicatrice, fara sa stii ca te numesti fumator. Artificial e atunci cand…. cand nu e indeajuns de artificial sa te dau de toti peretii pana cand lifturile incep sa mearga, cand pasii se indeparteaza cand de fapt ei merg invers, cand semnele iti fac semne dar te resping din cauza constiintei sau cand tu vrei sa atingi o sfera interzisa.
Si ce e mai artificial e ca nici macar perele nu mai sunt ce au fost odata…
Cam asta e. Artificial!
Bine macar ca narcisele mai miros a inocenta insa…
Lucian Vasile a zis,
martie 29, 2008 at 5:08 pm
Sau când conştiinţa te salvează. Sau e natural?