Orasul
Daca as fi atins fiecare frunza inca nenascuta din orasul tau as fi avut certitudinea ca astazi te-am regasit pe strazile lui. Daca as fi pasit pe pietrele din parcul cel plin inca de necastani, as fi putut sa jur ca te-am vazut printre copaci. Si daca m-as fi uitat mai mult in sus, as fi orbit in razele care iti mangaiau chipul.
Mi s-a parut ca te-am vazut tinand in brate o alta… cu toate ca stiu ca alta nu ar putea fi niciodata pentru tine. Mi s-a parut ca intre buzele ei tu iti cautai fericirea… cu toate ca stiu ca fericirea ta nu depinde de oameni. Mi s-a parut ca simt rasuflarea ta rece pe gatul meu, cu toate ca stiu ca numai vantul din acest oras poate sa ma mai trezeasca asa.
Si uite asa, astazi am ratacit aiurea, in fiecare colt dintr-un oras pe care nu-l mai recunosc, doar in cautarea unei petale, din florile pe care tu nu le rupi niciodata. Am stins ultima tigara pe o cicatrice inca sangeranda, am tras aer in piept si chiar si atunci mi s-a parut ca iti simt parfumul pe hainele mele.
Eram departe… intr-un oras ce odata insemna totul pentru mine. Am calatorit departe, intr-un oras care astazi te aducea langa mine cu fiecare pas. Cu toate astea, zgomotul lui infernal a reusit sa-ti intunece gandurile mele. Si nu m-ai vazut, nici cand am trecut… din nou pe langa inima ta.
