anizaima

NeOaMeNi

februarie 29, 2008 at 12:23 pm (Ale mele)

Fac ce fac
Si de tine ma despart.
Imi impart viata
In tine, tigari
Si un pat.

Vreau, nu vreau
Timpul ti-l iau.

Si in lumina

Ochii ti-i vad fara VINa.

 

Viata ti-o sorb

Si ramai orb.

Caci aripi negre

Te-mpresoara

De cum se lasa seara.

Simti ca traiesti
Si buzele mi le ranesti
Sorbi fara sa respiri
Iar mie, imi lasi pe gat
Amintiri.

Simt, nu simt
Nu pot sa mint.

Si fara sa vreau
Am sa te iau
Lumea sa ti-o dau

Ca pe-acel trofeu…
Sange al lui Orfeu…

Posteaza un comentariu

Trebuie sa fiti conectat sa comentezi un post.

• Anizaima on the Road

  More Photos

• Check this out!

  • Ale mele
  • De plictiseala
  • Nowhere to land
  • Sometimes, something, somewhere

• Blogroll

  • Amaranth
  • antena1
  • Are si blog!
  • ARP
  • blur
  • cropcircles
  • dacia revival
  • Drogul lui Alex
  • lucian
  • Pesimistii
  • Silversun
  • vorbeste… singur

• Parca ziceai ceva..

  	Anizaima on Olanda rulles! Lalele si …
  	Lucian Vasile on Olanda rulles! Lalele si …
  	anizaima on So damn ugly, so damn cut…
  	Vorbesc singur ... on So damn ugly, so damn cut…
  	anizaima on Tehnologii si dependente

• Pagini

  • Disclaimer
  • Sa nu zici ca nu stii!

• Genial!

  Îngerii vin pe Pământ din diverse motive…numai că motivele sunt atât de diferite față de ceea ce neimaginăm noi… Unii au greșit și au căzut, alții au neglijat, alții au amânat… dar cei mai mulți nu își aduc aminte… Alții au misiuni și trebuie să le ducă la indeplinire. Pe aceștia nu îi puteți iubi, vă vor face să suferiți. Vă vor frânge inima. Sunt intangibili. Sunt inumani. Sunt minunați și reci. Și mai sunt alții care vin pentru a fi calzi. Și tocmai aceștia sunt atât de neștiutori, încât, par de neatins, neverosimili, ai nimănui și ai tuturor, niște străini cu obraz alb și dulce. Sunt paradoxali, pentru că știu totul, părând a nu mai ști nimic… Treaba lor este să facă orice, să trăiască totul, să uite de orice prejudecată și de orice regulă, dar le vine așa de greu… și totuși o vor face. Pentru că altădată, misiunea lor a fost să ajute oamenii, dar pentru că nu i-au înțeles, nu au știut nici cum să îi sfătuiască. Din prea multă gingășie, din prea multă pudoare, devin nefolositori, de aceea, vor deveni înțelepți prin experiență și nu prin asceză. Poate vor fi agresați, poate vor fi părăsiți, poate vor fi jigniți. Vor suferi mereu, însingurați și însângerați fără motiv, urâți pentru firea lor curată, nepământeană, de neînțeles, enervantă pentru oameni. Pentru că ei, orice ar trăi, o fac fiind la fel de puri și de îngăduitori, iertând și plângând pe drumul lor. Dacă vreodată îi întâlniți, gândiți-vă că sunt altfel și că regulile nu li se potrivesc. (Camelia Radu)

• Astea mai recente

  • De ce are Stan, vale?
  • Despre Ea
  • Preludiu pentru o inghetata
  • Chestii care raman
  • Sub ape sau pe nori
  • Olanda rulles! Lalele si castele!
  • De ce ma enerveaza fisticul?

• Nu te dor degetele?

  • 8,130 hits

• Trecut

  Select Month iulie 2008 iunie 2008 mai 2008 aprilie 2008 martie 2008 februarie 2008 ianuarie 2008 decembrie 2007 noiembrie 2007 octombrie 2007 septembrie 2007 august 2007 iulie 2007 iunie 2007

• Search:

XHTML · CSS · Theme: Dusk by Beccary. Bloguieste pe WordPress.com.