A moment of Freedom
Simti cum tot sangele ti se urca in cap. Si simti cum fiecare vena a ta va exploda in curand. Si mai simti ca daca nu faci ceva, urgent, tot sangele ala care fierbe in tine va arata tuturor ce tineai in tine. Bune si rele. Mai multe rele. Mai putin rele decat alea chiar rele sau mult mai multe bune decat raul cel mai rau.
Cauti o tigara. Si nu gasesti. Nu pentru ca nu exista ci pentru ca de atat rau, nici pe astea nu le mai vezi. E destul aer iti spui, dar nu destul cat tu sa poti respira. E destul de departe totul, dar nu indeajuns incat sa nu te afecteze. Si uite, parca totul se misca fara tine, cu toate ca doar tu trebuie sa faci fata la tot.
Ce dracu e asta ma? Eu nu sunt asa, iti spui injurand printre dinti. Da, tu de fapt nu tipi la oameni care vor sa te ajute. Tu urli inauntrul tau si nu te razbuni pe ei. Tu nu zambesti frumos din principiu, iar acum esti obligat sa faci toate astea. De ce? Chiar conteaza atat de mult asta? Nu. Ei bine, nu.
Asa ca astepti ziua in care aerul va fi respirabil. Nu conteaza ca ai zis ca nu te intorci. Nu conteaza pentru ce vroiai sa pleci. Acum, tot ce conteaza este sa-ti fie tie bine. Pentru ca stii ca asa, acum, nu iti e. Tot ce mai conteza este libertatea pe care o simteai, chiar daca nu asa cum ti-ai fi dorit. Asta e tot ce conteaza.
Fara ascensiuni tumultoase. Fara bani foarte multi. Fara relatii suspuse. Fara zambete false. Fara compromisuri pentru a castiga. Tu nu esti asa. Si stii bine asta. De fapt stii bine cine esti si unde vrei sa ajungi. Iar asta nu e un drum. E doar o autostrada care alearga mult prea incet pentru tine. Si asta te ameteste. Pentru ca cei care merg pe ea se misca haotic. Nu stii daca iti sunt aproape sau vor sa te ingroape. Si cine stii cu certitudine cum e de fapt, te lasa sa alegi.
E ok asa… sa renunti ca sa castigi mai tarziu. Eu acum vreau sa renunt!
