Oda pentru-un Zeu
Cu fruntea tremurand a spini
Tu cazi incet si te inclini
Peste a sufletului soarta
A lumii dulce indurare, inselata.
Si Steaua care pentru tine-a rasarit
Se duce-ncet catre un asfintit!
Catre o viata innodata-n radacini
Al neamului avant, taiat… si tu suspini!
Si Codrul de te tace-acum
Stie ca geniul nu s-a prefacut in scrum
Si cel Calin invaluit de basm
Craiasa din poveste cauta si azi.
Nimic din sunetul de arme
Nu-ti mai asterne versuri catre ale tale doamne.
Si Mircea, Stefan, un Decebal ranit
Toti stiu acum, unde-ai trait.
Noi, printre muritori om spune odat’
Ca Eminescu, dacul, nicicand n-a existat!
O Floare- Albastra ce priveste cu nesat
Un neam ce cauta intr-un trecut
Sa aiba iar dezvat…
Luceafar bland, acolo unde esti
Cu zambet nesfarsit sa ne privesti!
Invoca pentru noi pe Kamadeva
Si da-ne drept intelepciune, pe Diana.
Da-mi mie cantul umerilor tai
Tacerea ce privea muntii cei goi!
Da-mi slova cea maiastra si pururea fecioara
Caci e pacat ca Doina in gandul tau sa moara!
Sa tin inca o data versul tau
O, dulce inger bland, Ce suflet trist, amar si greu
Adio e prea crunt cand zorii se arata
Revedere-n vesnicie, Luceferi si un Daca…
Toate cuvintele subliniate reprezinta titlurile unor poezii eminescine! Restul sunt copyright Anizaima!
