anizaima

Fecioara (si nu vorbesc despre sexualitate) este accea care cauta in deplina independenta si tot ceea ce invata este rodul capacitatii ei de a infrunta singura pericolele.

Martira descopera in durere, in daruire si suferinta un mod de a se cunoaste pe sine.

Sfanta intalneste adevarata ratiune a existentei, in iubirea fara granite, in puterea de a da totul, fara a cere nimic.

Vrajitoarea merge in cautarea placerii fara limite, justificandu-si astfel existenta.

Mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi se regaseste in toate cele patru arhetipuri. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare alegem sa fim fecioare, sfinte, martire sau vrajitoare. Unul singur insa va ramane definitoriu pentru o existenta fireasca.

Vrajitoarea din Portobello 

Regina a Gheturilor nordice, in frumusetea ta
Opreste-te o clipa si-ngheata viata mea!
Opreste-te si roaga un zeu de mult uitat
Sa-mi ceara inapoi, tot ce odat’ i-am luat!
Regina prea-frumoasa, neinfricata Doamna
Fii blanda si reda-mi o frunza dintr-o toamna
O liniste ce-n aripi de hultan mi-a fost furata
O clipa ce a ars, o noapte ne-nstelata.
Regina a Gheturilor fara de sfarsit, cu mana ta
Ridica valul cel de soare de pe fruntea mea!
Fii-mi aripa si zbor si suflet in cadere
Caci nemurirea fara gheata, ma-neaca in tacere.
Si da-mi o sabie, pe cea mai ascutita
Sa tai din carnea mea, o vena rezvratita
Si sa-mi inghet pe veci sangele-mi albastru
Intr-un pahar de vin, inchis in al meu castru.
Deci, tu, Regina a gheturilor vesnice
Asculta-mi netacerea si mi-o intelege!
Caci fara tine, nici chiar Odin nu-i rege
Si nici Valkiria pamantul, nu-l mai stapaneste!

Puternic nu este acela care s-a retras departe de lume pentru a nu-i vedea slabiciunile. Puternic este acela care traieste departe de lume, fiind totusi, in mijlocul ei…

Nimeni, aprinzand faclie, nu o pune in loc ascuns ci in sfesnic, ca aceia care intra sa vada lumina….

Luca 11,33

Sunt 11 ceasuri, Tata si in privirea mea
Doar doua sunt acelea ce imi ascund tacerea.
Doar unul imi arata nemurirea
Din el, doar o secunda, desavarsirea.
Sunt 11 ceasuri si iarasi se desparte
Acela care fara viata, alcatuieste-o noapte.
Tot 11 sunt acelea in care ma gandesc
De sus, fara resentimente, lumea sa privesc.

Sunt 11 ceasuri, Tata si in tacerea mea
Doar o secunda am privit desavarsirea Ta.
Deci din acestea 11, ce-mi ramane?
Doar o tigara, fum, o clipa…
Si mult prea multe urme…