La pachet
Cate avalanse pot veni deodata spre existenta umana? Odata la 1000 de ani se naste un profet. O data pe zi, uitam sa respiram, cum tot la fel, o singura data in viata iertam totul. Si uite asa ajungem fara sa vrem sa fim captivi intr-un cerc care se numeste “o data”.
O vrajitoare m-a invatat ca nu conteaza cat de mult lupti pentru drumul tau, atat timp cat din lupta aia inveti ceva. Tot ea m-a invatat si ca destinul nu este intotdeauna acela la care ne asteptam intr-un moment de popas pe drumul ala.
Un profet mi-a spus ca nu conteaza cat de mult suferi, important e cat de mult stii sa iubesti si poti transforma iubirea aia in ceva unic. Tot el m-a invatat ca daca imi doresc, pot muta muntii. I-am mutat. Si? Mai departe?
Oamenii pacatosi m-au invatat ca importanta pacatului nu exista decat atunci cat noi i-o acordam. Si tot de la ei am invatat ca nu conteaza cat de mult poate pacatui cineva, atat timp cat isi revine intr-o buna zi.
Si tot restul pe care l-am invatat a fost o calatorie inimaginabil de complicata, pe care am realizat-o singura. Nu exista retete, precum nu exista nici vrajitori, profeti sau oameni pacatosi. Singura reteta pe care o poti urma este cea creata de tine. Asa ca, inca o data imi fac bagajele. Inca o data o sa plec, in cautarea tuturor acelor chestii pe care inca nu le-am invatat pana acum.
Si inca ceva: niciodata un lucru bun, nu vine singur! Intotdeauna exista, in oglinda si replica sa, intunecata. Bucura-te si plangi! Zambeste si incrunta-te! Fii deopotriva fericit, cat si indurerat! Toate vin, cu timpul, la pachet!
cropcircles a zis,
decembrie 21, 2007 at 12:18 pm
‘Cause without the bitter, the sweet ain’t sweet anymore