anizaima

Vine o vreme cand nu iti mai ajunge ce ai. Nu iti ajunge nici cine esti sau ce poti fi. Vrei doar sa fii deja acolo, numai ca pasii trebuie urmati. Altfel risti sa sari peste etape prin care trebuie neaparat sa treci. Sau sa eviti oameni cu care trebuie sa intri in contact.

Si cum nici un drum nu iti este cunoscut dinainte, poti alege sa mergi inainte, cu toate ca acest inainte nu-ti este in nici un fel definit. Nici ca timp real, nici ca oportunitati sau valori, cu atat mai mult nici nu se identifica cu un alt destin personal. Fiecare isi alege un drum, care poate fi, mai devreme sau mai tarziu, cel pe care trebuie sa mearga.

Nici o lege din lumea asta nu poate sa hotarasca pentru tine, atunci cand te decizi sa mergi pe drumul ala. Nici o minte umana nu va intelege vreodata de ce ai ales asa si nu altfel. Nu poate decat sa accepte, multumindu-se cu ideea ca tu ai stiut mai bine. Si daca nu stii? Evident ca nu stii. Constient sunt foarte putine lucrurile pe care le stim. La nivel subtil ele se manifesta sub forma de forte si energii care iti sugereaza, la fel de subtil, de ce ar fi bine sa alegi asa si nu altfel. Asta se numeste intuitie. Iar cand intuitiile astea nu mai sunt ascultate, ele o iau razna. Si ametesc. Si fac sa se invarta totul in jurul tau, numai ca sa te trezesti si sa deschizi ochii.

La fel de bine poti sa nu le urmezi. Dar le vei urma pentru ca tu ai incredere in tine. E singurul lucru in care ajungi sa crezi la un moment dat. Le vei urma si te vei duce pe drumul ala pe care ti-l arata ele, fara sa stii vreodata de ce ai luat-o pe acolo. Siguranta o vei dobandi in timp. Atunci cand vei invata nici sa nu mai ametesti, nici sa nu te mai opui. Atunci cand toate ti se vor parea firesti si cand vei inceta sa-i mai studiezi pe altii, cand tu nu te cunosti deloc. (Nu, nu e vorba despre cineva anume aici, vorbesc simplu, la general, pentru cine stie ca trebuie sa auda asta).

Sunt oameni pentru care obiectele si alti oameni nu au valoare. Sunt oameni care incearca in fiecare cautare a lor sa dea un sens vietii si altii, care nu-si pun toate aceste probleme. Oameni si Oameni. Dar toti sunt Oameni. Atunci cand tinzi sa te transformi in altceva, cand incerci sa zbori mai sus, atat de sus incat nu-ti mai pasa de unde cazi, atunci incepe adevarata cunoastere. Cand reusesti sa te detasezi si sa nu mai incerci sa intelegi. Cand reusesti sa fii atat de sigur pe ceea ce faci, incat nimeni sa nu-ti intrerupa zborul. Nici macar tu.

Eu am ajuns sa vad cum e sa ametesti. Din cauza intuitiei, din cauza unui gand pe care nu mi l-am urmat, din cauza zborului. Dar si mai sus de atat… oare cat de mai sus poate ajunge un muritor? Dar cel pentru care viata nu conteza caci stie ca o sa traiasca o eternitate?