anizaima

O sa incerc sa imi adun cuvintele. Si gandurile. Pentru voi toti, cei care insemnati ceva pentru mine. Ordinea nu conteaza, dar nu cred ca trebuia sa mai mentionez si asta. Sa incepem deci:

• Blur - tu primul ptr ca ai copyright pe asta: Nu e nevoie sa-ti multumesc pentru nimic inainte. Stii tu foarte bine ce si cum. Iti doresc ca tot ce iti poti dori sa ti se implineasca. Iti doresc ca iubirea ta pentru Ana sa nu moara niciodata si sa poti fii tot timpul, indiferent de greutati, la fel. Iti mai doresc sa atingi cerurile care iti soptesc inspiratia si sa ramai la fel de enigmatic si pe viitor. Sa ai toate lucrurile frumoase pe care ti le doresti si inca un milion in plus. Meriti din plin toata frumusetea acestei lumi!

• Luci: Iti doresc sa ai un an linistit, cu toate ca stiu ca din unele pdv-uri e cam dificil! Cu toate astea iti doresc ca viata ta care incepe un alt capitol anul asta sa fie frumoasa. Si roditoare! Si imbelsugata! Si plina de zile si clipe frumoase! Iti mai doresc sa poti sa intelegi o parte din enigmele acestei vieti si sa le accepti, ca la randul ei, viata ta sa fie mai usoara si fara atatea semne de intrebare! Iti doresc din tot sufletul sa cunosti fericirea adevarata alaturi de cea pe care o iubesti (stie ea cine e)! Si iti mai doresc sa-ti faci timp si anul asta pentru o sticla de vin, jumate pe perete!

• Dani: Iubita mea, tie ce altceva iti pot dori decat sa fii fericita? Asa ca, fii fericita si cauta-ti fericirea de care ai nevoie, in locurile in care stii ca o poti gasi! Deschide ochii si minuneaza-te ca ea se afla langa tine! Nu-ti doresc sa traiesti, pentru ca stii foarte bine sa faci asta deja! Nu-ti doresc nici sa iubesti! Ar fi prea banal pentru tine. Asa ca iti doresc din tot sufletul sa cunosti starea aia care te duce departe, cu sufletul cat mai aproape de ce ii trebuie lui!

• Nico: Tie iti doresc putere si rabdare, intelepciune pentru minunatia ta de copil si, mai presus de toate, iti doresc ca intuitia care niciodata nu te-a lasat balta sa te poarte si de acum inainte pe carari drepte si pline de invataminte! Si iti mai doresc sa ajungem amandoua intr-o zi, in coltul nostru de munte!

• Dalina: Acum, ca esti o bucatica din mine, iti doresc sa inveti mai mult decat te pot invata eu; sa ai rabdare si intelepciune; sa fii dreapta si blanda; categorica si, totodata, respectata; de vis si, in acelasi timp, ancorata in realitate! Sa ai parte de experiente cat mai frumoase, chiar daca asta inseamna, precum deja stii, sa doara! Iti doresc o aripa de durere, pentru ca prin ea vei invata frumusetea lumilor! Iti doresc o infinita fericire, pentru ca, cu ajutorul ei vei invata sa dai sens acelor lumi! Iti mai doresc sa ramai la fel de senina si cuminte, la fel de zglobie si desteapta, multe veacuri de aici inainte! Si iti doresc sa ramai langa mine atat timp cat vei simti ca iubirea mea pentru tine exista! Adica o vesnicie!!!

• Sotului meu: Poate ai sa afli vreodata sensul adevaratei iubiri! Poate am sa stiu sa iti arat ce inseamna iubirea asta in planul fizic! Iti multumesc din suflet ca existi, pentru ca stiu ca toti anii astia ar fi fost groaznici fara tine! Iti doresc sa ai parte de mii de zile cu soare, de zambete din suflet, de liniste si iubire! Iti doresc ca eu sa-ti pot da tot ce iti doresti si exista pe lumea asta! Iti mai doresc sa reusesti intr-o zi sa intelegi mintea mea atat de incalcita. Si iti mai doresc ca atunci cand ai s-o intelegi, sa spui si altora, puterea unui gand! Puterea unei dorinte! Sper din tot sufletul ca ale tale sa se implineasca mereu, alaturi de cei pe care ii iubesti si ii vei iubi! Sa traiesti multi ani, fericiti si linistiti, iubitul meu!

• Ramo: Tie iti doresc ca dincolo de toate semnele tale de intrebare sa existe un singur raspuns: acela pe care il astepti! Multa santatate si lumina!

• Mama si tata: Daca ar trebui sa insir aici tot ce va doresc eu voua mi s-ar termina blogul. Asa ca ma rezum la a va dori sa fiti fericiti, asa cum erati cand ma vedeati pe mine facand vreo nazbatie, acum multi, multi ani! Mama tie iti doresc sa descoperi frumusetea vietii, pentru ca durerea ei ai invatat-o deja! Tie tata iti doresc intelepciunea varstei, la fel si linistea ei. Atat acolo, in caminul tau, cat si in sufletul mereu tanar pe care stiu ca il ai! Va iubesc enorm!

• C: As vrea sa stiu ce iti pot dori tie! Dar cum mi se invalmasesc si gandurile si dorintele de fiecare data cand ma gandesc la tine am sa incerc sa-ti doresc sa gasesti liniste! In orice faci, in orice zare pe care o strabati cu gandul si privirea, in orice suflet pe care il pastrezi langa tine! Iti mai doresc sa nu dispari niciodata si sa intelegi toate rosturile care acum iti stau inchise! Iti doresc in acelasi timp sa descoperi chestiile importante pentru care merita sa lupti, sa traiesti! Si iti mai doresc sa ai de acum inainte puterea de a-ti da voie sa doresti, sa spui, sa fii, absolut tot ce vrei! Si sa nu uiti niciodata: indiferent cat de departe… mereu aproape! Antena 1!

• Blood: Mi-e frica sa-ti doresc ceva! Dar mi-ar fi mai frica sa nu-ti pot dori! Asta ar insemna ca nu existi pentru mine! Dar cum lumea e a mea si tu, intamplator… iti doresc asadar sa crezi! Restul e banal si reprezinta obiecte care lucesc! Asa ca iti doresc din tot sufletul meu de copil, ca omul vampir sa creada!
  

Celorlalti care nu-si gasesc numele mentionat aici le doresc sa fie fericiti si sa nu uite ca indiferent cat de lung ni se pare un drum, el poate foarte usor fi intrerupt! Asa ca toate dorintele voastre sper sa vi se indeplineasca la timp, fara sa cunoasteti vreodata ce inseamna cuvantul “regret”! Si tuturor va mai doresc un lucru: Un Sac! Da, exact: Un Sac! In el sa fie Mosul care sa va indeplineasca toate acele dorinte pe care eu nu le-am cuprins aici, toate pe care Marele Om le-a pregatit pentru voi si mai ales, toate pe care le meritati! Pentru ca stiu ca si voi, mai ales voi meritati mult mai mult decat aveti acum! La multi Ani!

Cate avalanse pot veni deodata spre existenta umana? Odata la 1000 de ani se naste un profet. O data pe zi, uitam sa respiram, cum tot la fel, o singura data in viata iertam totul. Si uite asa ajungem fara sa vrem sa fim captivi intr-un cerc care se numeste “o data”.

O vrajitoare m-a invatat ca nu conteaza cat de mult lupti pentru drumul tau, atat timp cat din lupta aia inveti ceva. Tot ea m-a invatat si ca destinul nu este intotdeauna acela la care ne asteptam intr-un moment de popas pe drumul ala.

Un profet mi-a spus ca nu conteaza cat de mult suferi, important e cat de mult stii sa iubesti si poti transforma iubirea aia in ceva unic. Tot el m-a invatat ca daca imi doresc, pot muta muntii. I-am mutat. Si? Mai departe?

Oamenii pacatosi m-au invatat ca importanta pacatului nu exista decat atunci cat noi i-o acordam. Si tot de la ei am invatat ca nu conteaza cat de mult poate pacatui cineva, atat timp cat isi revine intr-o buna zi.

Si tot restul pe care l-am invatat a fost o calatorie inimaginabil de complicata, pe care am realizat-o singura. Nu exista retete, precum nu exista nici vrajitori, profeti sau oameni pacatosi. Singura reteta pe care o poti urma este cea creata de tine. Asa ca, inca o data imi fac bagajele. Inca o data o sa plec, in cautarea tuturor acelor chestii pe care inca nu le-am invatat pana acum.

Si inca ceva: niciodata un lucru bun, nu vine singur! Intotdeauna exista, in oglinda si replica sa, intunecata. Bucura-te si plangi! Zambeste si incrunta-te! Fii deopotriva fericit, cat si indurerat! Toate vin, cu timpul, la pachet!

Vine o vreme cand nu iti mai ajunge ce ai. Nu iti ajunge nici cine esti sau ce poti fi. Vrei doar sa fii deja acolo, numai ca pasii trebuie urmati. Altfel risti sa sari peste etape prin care trebuie neaparat sa treci. Sau sa eviti oameni cu care trebuie sa intri in contact.

Si cum nici un drum nu iti este cunoscut dinainte, poti alege sa mergi inainte, cu toate ca acest inainte nu-ti este in nici un fel definit. Nici ca timp real, nici ca oportunitati sau valori, cu atat mai mult nici nu se identifica cu un alt destin personal. Fiecare isi alege un drum, care poate fi, mai devreme sau mai tarziu, cel pe care trebuie sa mearga.

Nici o lege din lumea asta nu poate sa hotarasca pentru tine, atunci cand te decizi sa mergi pe drumul ala. Nici o minte umana nu va intelege vreodata de ce ai ales asa si nu altfel. Nu poate decat sa accepte, multumindu-se cu ideea ca tu ai stiut mai bine. Si daca nu stii? Evident ca nu stii. Constient sunt foarte putine lucrurile pe care le stim. La nivel subtil ele se manifesta sub forma de forte si energii care iti sugereaza, la fel de subtil, de ce ar fi bine sa alegi asa si nu altfel. Asta se numeste intuitie. Iar cand intuitiile astea nu mai sunt ascultate, ele o iau razna. Si ametesc. Si fac sa se invarta totul in jurul tau, numai ca sa te trezesti si sa deschizi ochii.

La fel de bine poti sa nu le urmezi. Dar le vei urma pentru ca tu ai incredere in tine. E singurul lucru in care ajungi sa crezi la un moment dat. Le vei urma si te vei duce pe drumul ala pe care ti-l arata ele, fara sa stii vreodata de ce ai luat-o pe acolo. Siguranta o vei dobandi in timp. Atunci cand vei invata nici sa nu mai ametesti, nici sa nu te mai opui. Atunci cand toate ti se vor parea firesti si cand vei inceta sa-i mai studiezi pe altii, cand tu nu te cunosti deloc. (Nu, nu e vorba despre cineva anume aici, vorbesc simplu, la general, pentru cine stie ca trebuie sa auda asta).

Sunt oameni pentru care obiectele si alti oameni nu au valoare. Sunt oameni care incearca in fiecare cautare a lor sa dea un sens vietii si altii, care nu-si pun toate aceste probleme. Oameni si Oameni. Dar toti sunt Oameni. Atunci cand tinzi sa te transformi in altceva, cand incerci sa zbori mai sus, atat de sus incat nu-ti mai pasa de unde cazi, atunci incepe adevarata cunoastere. Cand reusesti sa te detasezi si sa nu mai incerci sa intelegi. Cand reusesti sa fii atat de sigur pe ceea ce faci, incat nimeni sa nu-ti intrerupa zborul. Nici macar tu.

Eu am ajuns sa vad cum e sa ametesti. Din cauza intuitiei, din cauza unui gand pe care nu mi l-am urmat, din cauza zborului. Dar si mai sus de atat… oare cat de mai sus poate ajunge un muritor? Dar cel pentru care viata nu conteza caci stie ca o sa traiasca o eternitate?  

Statie la Unirii. Metrou arhiplin. Nimic neobisnuit. Oamenii urca si, de data asta incerc si eu cu nesimtire sa-mi fac loc. Ma intreb unde ma grabesc atat, doar e luni dimineata si sunt inca in grafic. Asa sunt eu, mereu grabita.

Atentie, se inchid usile. Oare de ce trebuie virgula dupa atentie, mereu stim ca omul ala face pauze… Incerc sa-mi tin mp3-ul sa nu zboare la vecinul meu de bara, nu de alta dar deja e foarte curios ce ascult eu acolo si ma mananca din priviri. Da, privirile lui alea tampite de tigan nespalat.

Neinteresant, chiar banal de-a dreptul. Dar undeva, in fata mea, privirea imi frige orizontul. Tu, ma fixai hipnotic. In treacat incerc sa vad cine esti. Te stiam… te vedeam aproape in fiecare zi. Aceiasi ochi, aceeasi privire hipnotica, mereu acelasi tu.De data asta mai aproape, prea aproape ca sa nu te observ. Ma studiezi de parca as fi o carte veche si imi intorci fiecare bataie a genelor, ca pe o fila rupta. Ciudat, dar nu ma deranjeaza. Deloc. Ma las in voia gandurilor tale, in intentia de a vedea cat de departe mergi. Si mergi totusi, foarte departe. Pret de patru statii am experimemtat lumea prin ochii tai. Pret de patru statii mi-ai tintuit fiinta de o usa de metrou. Si tot pret de patru statii m-ai facut sa cred ca nu cred in nimic. Doar in momentul ala.

Urmeaza statia Aviatorilor cu… n-am mai auzit si finalul. Neinteresant de altfel, doar il stiu pe dinafara. Ce conteaza finalul! E la fel de banal ca si aglomaratia de la Unirii, ca si tiganul cu privirea lui murdara sau ca si statia Aviatorilor fara peron. Dar pentru ca totusi trebuie sa existe un final, el ar suna cam asa. Am coborat. Tu, la fel, in urma mea. M-am izbit violent de lumina zilei care nu avea nimic in comun cu ochii tai. Si nici cu tine. Am traversat strada, stiind ca inca imi calci pe urmele din zapada.

Nu m-am uitat inapoi. Stiam ca esti undeva, in trecutul meu, departe de mine. Stiam ca nu faci parte din lumea mea, din lumina zilei. Singurul loc in care traiesti este acela creat de aglomeratia metroului, care te obliga sa-mi citesti cartea vietii. Numai ca printre randurile ei, nu te aflai si tu. Asa ca am mers mai departe, am luat un autobuz, stiind ca in urma mea, ramai o farama fara viata.

De atunci nu-mi ridic privirile asupra oamenilor cu care calatoresc. Povestile lor nu stiu sa-mi ajunga nici macar in gand. Te-am mai intalnit, pe o strada la fel de aglomerata, dupa niste ani buni. Erai la fel de hipnotic, numai ca eu nu vedeam iarasi ochii tai. Doar pe strada aia, in acel moment, ningea peste mine. Si singurul fulg care ar fi putut sa ma ocoleasca, in asa fel incat sa-mi pese de privirea ta, m-a izbit direct in ochi. Rece, nepasator, arogant, moale si totusi atat de intepator. Ningea cu fulgi mari, iar eu am mers mai departe, luand hipnotic acelasi autobuz… Nu-mi place sa merg la suprafata…

The greatest words I never heard
I guess I’ll never hear.
The smallest things I never done
I guess they were never mine.
Sometimes the greatest fear of my dreams
I think is you, dyin’ in my arms.
But in the middle of a day
The greatest fear is to leave someday…

He never said he love me
I guess he thought I knew…

He never kiss a tear rolling
I guess that’s why I’m falling…