Te tradeaza ochii copile!
Am prins astazi din zbor o frantura de geana ranita. Era usoara, ca o adiere si totusi atat de incarcata de durere. N-as fi stiut nicicand ce se ascundea dincolo de ea, daca nu as fi prins, din acelasi zbor si o poarta deschisa. Intr-o secunda, zidul ala pe care il construieste fiecare atunci cand iese din casa, s-a facut praf. De parca intentionat sau constient, cineva ar fi vrut ca de data asta sa se prabuseasca.
Nu era nici locul potrivit, cu toate ca ar fi fost momentul sa folosesc acea secunda si sa intru dincolo de caramizile crapate. As fi putut sa sparg zidul ala de tot, as fi putut sa aflu multe din toate cate mi-as dori sa le stiu. Dar a fost numai o secunda. Un moment unic de deziluzie, ratacire, neputinta si indiferenta. O altfel de indiferenta ca cea aparenta de zi cu zi. O indiferenta tacuta, in fata lumii care putea sa vada si durere. Si inversunare. Si multa, dar multa tristete.
Stiu ca dincolo de un glas aproape stins, de un zambet amar, mult prea amar se ascundea o durere. Am vazut-o si am simtit-o atunci cand acea geana ranita evita privirea mea. Am simtit o revolta necunoscuta si nefireasca, o inversunare pentru ca nu as fi vrut sa vad niciodata intr-o privire, ceea ce am vazut azi, acolo. Cu toate astea pot sa ascult sa stii…
De unde stiu? Te tradeaza ochii… copile!
cropcircles a zis,
noiembrie 28, 2007 at 9:16 pm
O fi bine sau rau sa poti sa le vezi pe toate asa clar?
anizaima a zis,
noiembrie 28, 2007 at 9:19 pm
la ce bun, daca tot nu poti sa faci nimic cu toate pe care le vezi clar…