Cand somnul e prea somn sa se numeasca.. oboseala
De toti si de toate. De nimic si mai ales de intreg. De lume, de frig sau noapte, chestii inexplicabile sau mult prea evidente. Nu stiu daca e doar o faza prin care trecem fiecare dintre noi la un moment dat sau asa trebuie sa fie. Nu stiu nici macar cum trebuie sa reactionez in fata tuturor chestiilor astora. Dar stiu un singur lucru: mi-e mult prea lene sa le mai fac fata. Mi-e mult prea somn si imi doresc mult prea mult sa dorm si sa ma trezesc atunci cand se vor fi terminat toate.
Ei lasa, nu te obosi sa-mi spui ca asta inseamna lasitate! Stiu ce inseamna. Si mai stiu ca in viata trebuie sa existe un moment in care sa fii las, ca sa te poti ridica si sa mergi mai departe. Asa ca incerc sa trec peste mirosul de ardei copti care bantuie pe holurile Antenei, peste gutuia amaruie devorata astazi, peste ochii care mi se inchid de vreo trei luni incontinuu si mai ales peste toate zilele de luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata si duminica. Unde vreau sa ajung? Nu stiu, spune-mi tu.
Se pare ca zilele astea ai raspuns la toate intrebarile… pacat ca nu ti le adresez decat atunci cand mi-e foarte somn!
blur a zis,
noiembrie 5, 2007 la 6:36 pm
buei, usor cu depresiile..
lucianv a zis,
noiembrie 5, 2007 la 7:44 pm
Un cocktail?
anizaima a zis,
noiembrie 5, 2007 la 8:29 pm
Nu e depresie… se numeste SOMN!
lUCIAN: imi doresc foarte tare o … vodka…. ce zici te tine?
lucianv a zis,
noiembrie 6, 2007 la 9:07 pm
Nu, nu mă ţine. Bere sau vin fiert. Sau suc.
anizaima a zis,
noiembrie 6, 2007 la 9:10 pm
Urat cuvant… suc. Un vin fiert in Jazz, mai mai ca ma scoate din boale.