anizaima

Ei bine, da, salata de radacini se numeste acum, orice stare care are legatura cu radacinile adanc infipte nu numai in pamant ci si in subconstient. Zilele trecute, ca de obicei de altfel, nu am avut timp nici macar sa constientizez ca respir. Intr-o permanenta alegatura am realizat insa ca dramele umane depasesc orice limita a bunului simt. Si a bunei intelegeri. Nu imi pot imagina de ce lumea poate sa fie asa cum este ea. Dar nu despre asta am chef sa scriu ci despre o minunata salata de radacini.

Indiferent ce radacini ar fi, ele tot radacini se numesc. Si indiferent de cat de adanc infipte in pamant sunt, ele tot iti vor da la un moment dat ocazia sa simti cat de adanc stau infipte. Si salata asta nu conteaza daca este sau nu mult prea colorata, nu conteaza daca iti place sau nu, daca are sare sau piper, daca are verdeturi sau simpla si gretoasa maioneza, ea trebuie sa fie mancata. Si tu trebuie sa o mananci, fara sa clipesti. Si sa iti si placa, nu de alta dar la cat de mare este castronul, esti nevoit sa iti placa.

Si uite asa ajungi sa detesti sau sa iubesti o salata care mult prea banala fiind nu iti da dureri de cap. Ci altfel de dureri. Asociata insa cu un pic de ulei de masline (a se citi discernamant, intelepciune sau ce mai vreti voi) salata asta incepe sa fie acceptata de majoritatea oamenilor de rand care in fiecare zi nu au alt fel de mancare decat salata. Frunze mari si verzi stau tolanite intr-un castron grosolan de mare. Radacini care mai de care mai lungi si colorate isi fac loc anevoie langa frunzele astea mari de salata. Vin agale si niste seminte se tot felul, din acelea care nu iti prea lasa loc de gandire din cauza ca sunt prea mici si se strecoara nevazute prin toate ungherele. Si sa te tii dans…

Se amesteca, se iau la intrecere care sa fie primele in furculita laolalta cu o branza muuuult prea lenesa si sarata si cand tocmai credeai ca daca ai reusit sa inghiti prima portie s-a terminat dansul, ei bine atunci abia incepe. Si te rasacoleste si te ameteste si te face sa crezi ca nimic nu mai e normal pe lumea asta si te aduce in stare sa injuri in permanenta o persoana oarecare care sigur a contribuit vreodata cu ceva la salata asta a ta. Mai mult, nu te mai gandesti decat la ea, nu crezi ca mai exista si altceva decat salata in lumea asta si te intrebi unde sa te teleportezi sa nu mai vezi niciodata radacini. Cu atat mai mult sa le mananci zilnic. Un loc bun: pe Luna!… Dar si de acolo auzi in fiecare noapte lupii!!!

In alta ordine de idei, azi am facut o salata perfecta de cruditati…. da Cruditati!!! Chiar daca in mare parte erau radacini!!!