Te-as fi eliberat din chinga mea cea stransa
De n-as fi prins din zbor acea lacrima trista
Albastra ca si dorul meu
Sarata, ca pustiul sufletului tau.
Si-atunci, in zarea-ndepartata eu ti-am aruncat
O cheie si-o scrisoare, cu al meu pacat.
Si-n ea iti tot spuneam ca n-am sa-ti mai zaresc
Ochii cei tristi, pan’ ce n-oi invata
Tot fara tine sa traiesc…
Peste trup si peste vene-mi trece
Norul meu de-albastru sange.
Si-n lumina disipata
Imi apare o zi-norata.
Nu as fi negat nemurirea
Dac-as fi vazut din timp menirea.
Nu as fi iubit pacatul
Daca n-ar fi fost un altul.
Dar lumina nu se-mparte
Doar in vise si dulci soapte.
Iti arata fata trista
A oricarui ce insista.
Sa mai ia din tolba veche
Cantece dupa ureche.
Sa-mi imparta nemurirea
Dupa cum le sta privirea:
Una trista, o bucata.
Alta rea, o ia pe toata.
Si atunci, in cantul meu
Nu-l slavesc pe al tau zeu
Ci pe ochiul ce odat’
Prada nemuririi-a stat!
Si-n lumina-si spala azi
Genunchiul ca sa nu cazi!
Ca si el pana mai ieri
Prada zeilor rebeli!
Prada sufletului trist
Ce nu stie ca exist.
Prada mortii dar si ei
Vizitata-n custi cu lei!
Nu-s al tau si n-am sa fiu
Pana ochiul cel pustiu
Va-ntregi-n privirea sa
Slova ce era a mea!
Pana ce piciorul tau
Va calca sufletul rau!
Pana ce din mana ta
Lumina iar va canta!
Si pana ce-n orice floare
Ochiul meu nu te mai doare…
Daca iti e foarte rau si nu ai chef decat sa dormi? Si ce daca. Daca iti e foarte frig si nimeni nu inchide AC-ul? Si ce daca. Daca iti simti capul explodand si nici un medicament din lumea asta nu te ajuta? Si ce daca.
Dar daca ai multa treaba si nu-ti merge calculatorul? Si ce daca. Sau daca ieri nu mai este maine si nici azi sau ieri-ul de acum cinci ani? Si ce daca. Ori daca in ieri-ul de azi constati ca e tot soare si tot cald si soarele de azi nu te mai incalzeste deloc? Si ce daca.
Daca acest daca ascunde ce tu nu poti vedea? Si ce daca. Si daca ce tu nu poti vedea eu nu iti pot spune? Si ce daca. Daca lumea nu va mai fi la fel de astazi? Si ce daca. Daca azi vor muri oameni? Si ce daca. Daca cei morti vor fi pentru totdeauna uitati? Si ce daca. Daca Dumnezeul in care crezi tu este de fapt, o utopie? Si ce daca.
Daca nu el te impinge sa dai foc lumii si, in realitate, mintea ta e cea care creeaza scenarii? Si ce daca. Si daca si cei dragi tie se vor indeparta de azi? Si ce daca….
Daca azi ar mai fi 2001, ar mai muri 3000 de oameni doar ca o luma intreaga sa stie ca existi tu? Cu siguranta!
Asa ar suna un interviu cu bin Laden. Azi, 11 septembrie 2007.
For those with whom I slept so tight
The fearest shaddow of embrace have come.
I long for sweet forgiveness who I miss the most
In darkest nights with wings of frost.
And lonely mighty king of dreams
Is lost forever in my sweet embrace.
I longer miss his crown the most
And princess who he loved just once.
In what surroundings can I find his eyes
And where to put his poison kiss?
I hope that towering his priceless head
Nothing to gain, but nor the less…
Ce maini frumoase aveti doamna,
Si cat de des ti-e parul in culori!
Oare nu stii ca visele de toamna
Sunt facute ca tu, neincetat sa zbori?
Nu-ti amintesti nimic din toate-acestea
Si nici genunchiul nu-l mai pleci nicicand…
Oare asa sa fie rostul si povestea
Sau numai tu sa nu mai urci, uitand?
Cat despre mine, ce sa iti mai spun?
Sunt tot acolo si-n oglinda te privesc.
Ma doare cruntul tau avant si in nesomn
Ma rasucesc, o noima sa-i gasesc.
Si cum ce fac, eu te astept zambind
Dar n-ai sa vii caci stiu cum iti e zborul.
Astazi aici si maine iar calatorind
Prin zari albastre, ce le-ncununeaza dorul.
Asa ca stau si mai astept o raza
Din al tau par sa-mi lumineze calea.
Dar nu-i nimic, ca stiu ca marea-i tot albastra
De n-o veni… nici tu nu ai sters uitarea…
|
