Where heroes once stood, long shaddows have fallen
“Nu inteleg de ce se vede asa la tine… ca la mine se vede ok”. Si uite asa ajungem sa constientizam cat de diferit se vede lumea prin ochii nostri. Si uite asa am ajuns sa constientizez ca nu adevarul meu il poti vedea tu, ci minciuna din mine, nu lumina mea o poate zari cineva, ci tocmai intunericul… si toate pornind de la o nenorocita de stire video.
Si atunci, abia atunci intelegem de ce nu exista intelegere. De ce nu exista rabdare si mai ales, de unde pleaca toate neintelegerile.
Si nu ceea ce ar trebui sa vedem, vedem de fapt, zilnic. Ci tocmai inversul a ceea ce exista. Asa ajungem sa traim intr-o lume imaginara, o lume creata de propria noastra minte, o lume in care multi se regasesc sau nu, o lume in care tu, eu fiecare este propriul lui stapan.
Amintirile sunt propriile noastre creatii, durerile la fel, senzatiile sunt intru totul niste creatii imaginare, cat despre sentimente, ei bine acestea sunt cele mai inselatoare. Si asta doar pentru ca “de la mine se vede ok”, in vreme ce la tine e cu totul altfel, la el/ea arata diferit si tot asa.
Oare o fi fost o vreme cand la mine, la tine, la el, la ea, la noi se vedea la fel?
cropcircles a zis,
septembrie 19, 2007 at 10:12 am
Pai, omul prin definitie e subiectiv. Si daca o luam cum o iei tu, traim intr-o imbarligatura de impresii personale. Si cateva conventii. Dar pe undeva pe la mijloc tre sa fie si ceva care se vede la fel. Sau nu ?
anizaima a zis,
septembrie 19, 2007 at 10:49 am
Depinde din ce unchi privesti lucrurile. Dar pana la urma va exista cel putin o situatie in care cu siguranta nu vei privi lucrurile la fel cu celalalt. Din pacate, in zilele noastre, momentele astea sunt din ce in ce mai multe.