Răzvrătirea
Dacă într-o noapte luna ai fura
Nimic dintr-o trădare nu te-ar mai atinge!
Căci sufletul de ţi l-ar cere, tu l-ai da
Şi n-ai vedea din nou lumina că se stinge!
Şi nici măcar o stea n-ai mai lăsa
Pe cerul roş, cel împânzit cu dorurile mele,
Nici umbra mea măcar nu te-ar mai înalţa
Şi nici n-ai mai putea urca acolo sus, la ele!
Dar pentru că ales-ai nemurirea
În faţa ta mă-nclin, bărbate!
Căci nu de dor lăsat-ai desăvârşirea
Ci pentru un chip mai luminos se poate!
Si, atunci, pentru ce lupt eu, nu te-interesează!
Căci numai sufletul meu gol încă viseză
La ce odată însemna o lege
Şi tot la cel ce-mparte şi-nţelege!
Dar pentru că mai ştiu că-n casa asta
Nu-i numai jale şi mai e şi chin
Voi stinge tot din lumea asta
Şi voi spăla cămaşa de al tău venin!
Căci pământean de eşti, eu nu te voi!
Şi nici nu te-am cerut vreodată-aşa!
Voi căuta, căci ştiu că printre noi
E Lupul Alb ce Sânziana îşi dorea!
Nu-i renunţare decât la trup de lut
Şi-ncet, m-oi ridica şi iar oi merge
Şi voi ajunge unde tu n-ai mai putut
Şi poate atunci, vei înţelege!
Dar carul meu, ce-l luminează luna
Merge greoi căci lumea e amară!
Cu toate astea ştiu că ea e numai una
Şi nu încearcă să se stingă, ca să doară…
lucianv a zis,
august 29, 2007 at 11:22 am
Sau poate că nu s-or stinge şi nici n-o să doară,
În fum de munte şi în lut de vis frumos,
Un Lup Alb, o Sânziana şi lumini din cale-afară,
Sau poate doar iluzii ce s-or pierde în cosmos.
anizaima a zis,
august 29, 2007 at 11:26 am
Cu toate astea, nici nu stii baiete
Cat de departe de realitate-oi fii,
Cand fumul gros s-o pierde printre cete
Iar lutul ars, simtire va primi!
Si nici n-ai mai avea cuvant
Pentru un suflet ce adancuri a privit!
Nici noaptea nu va fi intaiul gand
Cand zorii, Lupul Alb il vor vesti!
cropcircles a zis,
august 29, 2007 at 11:59 am
…fara cuvinte…