Rugaciune
În gândul meu e un dor de munte
Unde cu greu s-ascunde
Într-o lacrimă amară
O zi şi o seară!
Şi-n dorul de munte
Dacul îmi sărută
Piciorul ce cu patimă urcă
Adânc, tot mai adânc în stâncă.
Frunze şi vis, colţ de paradis
Aici între munţi, închis.
Nimeni să ştie, doar ea ca să vie
Din zi înspre seară
Cu lună amară
Lumea să scoată cu a ei ie.
Cu flori în cunună împletite
Pe creştetul sfânt, împietrite!

